„Brazilia – atît de aproape de Europa prin problemele ei ” Matei VIȘNIEC
Ştiaţi că Brazilia se învecinează geografic cu Franţa şi deci cu Uniunea Europeană? Dacă priviţi harta Americii de Sud veţi vedea că la frontiera nordică a Braziliei, la Oceanul Atlantic, se află un teritoriu numit Guyana Franceză. Este „puntea“ terestră dintre Brazilia şi Europa. Din păcate, această imensă ţară, Brazilia, veritabil subcontinent, mai are în comun cu Europa (mai ales cu cea de Est) şi o serie de eşecuri politice şi sociale, neîncrederea crescîndă în partidele tradiţionale şi spectacolul grotesc al corupţiei care dezgustă electoratul.
Am călătorit de trei ori în această ţară şi m-am întors de fiecare dată încîntat, fascinat, dar şi neliniştit. În 2013, Rio de Janeiro era încă un paradis turistic, deşi problemele de insecuritate se acumulau. În vara anului 2017, aproape că nu am mai recunoscut oraşul: 90% din imobile aveau în faţa lor grilaje înalte de metal, sisteme de supraveghere video şi portari care păzeau intrările 24 de ore din 24. Eram însoţit de soţia şi de fiica mea, iar prietenii noştri brazilieni le-au sfătuit în mod serios să nu iasă pe stradă cu ceas la mînă, cu cercei, mărgele, broşe sau alte accesorii susceptibile să atragă agresori. De altfel, în acea vară, pentru prima dată, autorităţile au recurs la intervenţia armatei pentru asigurarea securităţii, şi vedeam coloane de maşini militare străbătînd principalele artere. În timpul nopţii, dintr-o favelă situată nu departe de cartierul unde locuiam, se auzeau din cînd în cînd focuri de armă.
Editorul meu de la São Paulo îmi povestea că a trebuit să-şi ia maşină blindată. De altfel, mulţi automobilişti, la anumite ore, mai ales noaptea, nu opresc la stop, de teamă să nu se trezească exact în acel moment cu un individ înarmat în dreptul portierei.
În 2013, Brazilia se afla încă într-o stare de euforie – eu cel puţin am avut impresia că brazilienii credeau încă în viitor. Preşedintele Lula da Silva reuşise marea performanţă de a scoate 20 de milioane de brazilieni din sărăcie şi de a-i include în clasele mijlocii. În prezent, Lula da Silva se află la închisoare, condamnat pentru corupţie, iar partidul său (al „muncitorilor“), compromis într-o serie de scandaluri, riscă să piardă pe 28 octombrie alegerile prezidenţiale. Favoritul este în acest moment un lider care vine dinspre extrema dreaptă, are nostalgia anilor cînd militarii au condus Brazilia, face declaraţii homofobe şi nu-şi ascunde un anume misoginism. El promite siguranță şi ordine, şi mai ales combaterea fără milă a corupţiei care a cangrenat imensa Brazilie. Iată o tendinţă pe care o regăsim şi în multe ţări europene, unde scade încrederea în democraţie şi creşte dorinţa populaţiei de a vedea lideri puternici la cîrmă, capabili să frîneze corupţia şi imigraţia.
Acest articol a fost preluat de pe dilemaveche.ro .