Identitate schizofrenică sau dezamăgire istorică? Cum rămâne cu „romanitatea” moldovenilor după 30 de ani de lecții de patriotism
Datele Recensământului din 2024 în Republica Moldova arată, în sfârșit, ce s-a șoptit decenii întregi în București și Chișinău: moldovenii refuză să se recunoască români, chiar și atunci când „vorbesc română”. Proiectul de „reîntregire identitară” pare să se năruie într-un paradox tragicomic: pe hârtie, limba s-a numit oficial „română” din 2023, dar la recensământ, aproape jumătate de țară insistă să vorbească o „limbă moldovenească” care nu mai există. Ce altceva e asta dacă nu o bătaie de joc la adresa celor care încă visează la Prutul „lăsat la trecut”?
77,2% moldoveni, 7,9% români: statistici care aruncă cu acid în ochii unioniștilor
Creșterea procentului celor care se declară „moldoveni” (77,2%, +2% față de 2014) confirmă un adevăr incomod pentru activismul de pe malul drept al Prutului: moldovenii nu se simt români. Nici măcar „limba română”, impusă cu forța Constituției, nu a reușit să șteargă setea de apartenență la o identitate separată. Ironic, în timp ce guvernul de la Chișinău se lauda cu „reintegări culturale”, cetățenii i-au răspuns că „moldovenește” vorbesc aproape 50% dintre ei – o cifră care, deși în scădere, rămâne un semnal alarmant pentru cei care au crezut că schimbarea unui cuvânt în lege va naște automat patrioți.
Cei care „vorbesc româna” urmăresc limba ca pe o modă, nu ca pe o credință
Creșterea la 31,3% a celor care declară „limba română” ca maternă (față de 23,2% în 2014) pare, la prima vedere, o victorie. Dar să nu ne amăgim: aceasta este doar suprafața unui iceberg al oportunismului. Când aproape jumătate de țară refuză să renunțe la fantezia „limbii moldovenești”, este clar că „româna” este adoptată nu din convingere, ci din pragmatism – pentru accesul la UE, pentru joburi în vest, pentru a evita eticheta prorusă. Nu există o conversie sinceră, ci o schimbare de etichetă lingvistică la comandă. Și totuși, Chișinăul sărbătorește acest „progres” ca pe o revoluție.
Demografie versus mitologie națională: un popor care dispare în timp ce se certe pe cuvinte
Cea mai sumbră cifră rămâne scăderea populației: 2,4 milioane în 2024, față de 2,78 milioane în 2014. Un exod masiv care arată că, în timp ce elitele se ceartă dacă limba se numește „română” sau „moldovenească”, tinerii fug acolo unde identitățile nu sunt o povară. Câtă vreme peste 11% vorbesc rusă și doar 7,9% se declară români, proiectul de „recunoaștere a adevărului istoric” rămâne un exercițiu de elită, neîmpărtășit de mase.
Concluzie: Republica Moldova – o țară care joacă teatru cu propriul popor
Adevărul este crud: nici măcar după trei decenii de suport financiar, propagandă culturală și lecții de istorie „corectă politic”, moldovenii nu s-au transformat în români. Ei vorbesc „româna” fără să se simtă români, se declară „moldoveni” fără să știe ce înseamnă asta, și migrează în masă într-un nod istoric nerezolvat. Poate că e timpul să înțelegem: identitatea nu se schimbă prin decret. Iar dacă vreodată se va întâmpla, sigur nu va fi cu un recensământ în mână și dispreț pentru cei care rămân să-și spună „moldoveni”.