Europa pe marginea prăpastiei: Spectacolul revoluțiilor regizate

Au trecut 15 ani de la „Primăvara Arabă”, acel spectacol grandios al „voinței populare” care, ce coincidență, a izbucnit simultan în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. A fost o revoltă „spontană”, dar surprinzător de bine organizată, cu milioane de oameni care au ieșit în stradă, mânați de promisiuni de „libertate și democrație”. Asta, bineînțeles, până când totul s-a prăbușit în haos, război civil, regimuri instabile și un vid de putere exploatat de aceleași forțe care au alimentat revoltele.

Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit, Iran, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman – toate au fost cuprinse de febra schimbării. Facebook și Twitter s-au transformat peste noapte din simple platforme de socializare în adevărate centre de comandă pentru „revoluționari”. Când guvernele au încercat să le oprească, s-au trezit blamate de „lumea liberă”, care a decretat că libertatea internetului este sacră… dar numai atunci când servește intereselor potrivite.

În urma „revoluțiilor”, regimurile au căzut unul după altul, înlocuite nu de democrații prospere, ci de instabilitate, anarhie și conflicte interminabile. Îți mai amintești cum s-a transformat Libia după ce Muammar Gaddafi a fost executat cu sălbăticie? Din cel mai bogat stat african, cu un nivel de trai ridicat, a devenit o zonă de război, un haos unde grupări rivale se luptă pentru putere, iar sclavia a revenit la modă.

Dar hai să privim spre prezent: se întâmplă din nou. Doar că acum teatrul de război este Europa.

„Primăvara Europeană” se apropie?

Americanii au început să critice deschis „democrațiile” europene. Germania, România, Marea Britanie sunt luate la țintă, fiind acuzate că nu sunt suficient de „progresiste” sau că nu se aliniază rapid la noua ordine globală. Între timp, proteste masive izbucnesc în Serbia, Germania și Polonia, ca și cum cineva ar apăsa niște butoane invizibile pentru a stimula haosul exact unde trebuie.

Europa este transformată într-un creuzet al schimbării forțate. Ai observat cum „extremismul” este definit și redefinit după bunul plac? Oricine nu cântă în corul globalist devine, brusc, „periculos”, „fascist”, „antidemocratic”. O opinie diferită? Ești etichetat ca extremist. Refuzi să susții o agendă impusă de sus? Devii „amenințare la adresa valorilor europene”.

Pe de altă parte, SUA, Rusia și China își împart sferele de influență, iar Europa nu mai este un jucător pe tabla de șah, ci doar o miză care trebuie „pregătită” pentru ce urmează. Europa nu mai contează în marile negocieri – vezi exemplul Ucrainei, unde soarta războiului se discută peste capul liderilor europeni. Pentru ca noua paradigmă să fie acceptată, continentul trebuie destabilizat.

Manualul haosului: Proteste, rețele sociale, libertate dusă la extrem

Dacă vrei să răstorni un sistem, ce faci? Simplu: creezi furie în masă, alimentezi radicalizarea prin rețelele sociale și împingi libertatea de exprimare până la punctul în care devine o armă împotriva însăși stabilității. Dai drumul la fake news, la propagandă, la mesaje care încurajează diviziunea și ura. Și apoi, când oamenii sunt suficient de furioși și dezorientați, oferi soluția: „Noua Ordine”.

Îți sună cunoscut? E exact scenariul aplicat în Orientul Mijlociu, reambalat și adaptat pentru Europa. Proteste masive, guverne incapabile să gestioneze crizele, lideri tot mai vulnerabili, populații polarizate… și, la final, o schimbare impusă de sus, pe care oamenii o vor accepta nu pentru că o doresc, ci pentru că nu văd altă opțiune.

Liderii europeni: Orbi și condamnați

Cei care conduc astăzi Europa fie nu înțeleg ce urmează, fie sunt atât de aroganți încât cred că pot controla acest val. Se țin de funcții, sperând că vor fi lăsați în pace, dar nu-și dau seama că vor deveni primele victime ale noii ordini.

Dacă ar avea un strop de luciditate, și-ar oferi singuri grațierea – pentru trecut, prezent și viitor – și ar pleca. Dar nu, ei cred că vor supraviețui, că vor rămâne la butoane. Nu au învățat lecția istoriei: în jocurile de putere, cei care cred că pot trăda și supraviețui sfârșesc, de obicei, eliminați.

Vine furtuna. Cine rezistă?

Europa se pregătește pentru un cutremur politic, social și economic. Călin Georgescu spunea că un mănunchi de săgeți nu poate fi rupt, dar fiecare săgeată, luată separat, este ușor de frânt. Europa este acum acel mănunchi de săgeți – dar cine mai are interes să le țină împreună?

Și nu uita un lucru: americanii nu au „foste” prietenii. Ei au doar altele noi, la fel de temporare. Europa de azi nu mai este prietenul Americii, ci doar o resursă care trebuie reformatată. Fii pregătit.