Uniunea Europeană, un URSS reîncărcat: BCE – falimentul de 7,9 miliarde care miroase a minciună şi ipocrizie
Banca Centrală Europeană (BCE) a reuşit performanţa de a pierde 7,9 miliarde de euro în 2024 – un record care ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri, dar care, în stilul tipic al Uniunii Europene, e ambalat într-o poveste dulceagă despre „stabilitate” şi „politici monetare eficiente”. Raportul lor de joi, 20 februarie 2025, e o mostră de propagandă demnă de Pravda: pierderile sunt „normale”, viitorul e luminos, iar cetăţenii n-ar trebui să se îngrijoreze. Realitatea? UE e un castel de cărţi care se prăbuşeşte, iar BCE e doar un pion într-un joc falimentar care aduce aminte de colapsul Uniunii Sovietice.
Banii aruncaţi pe fereastră: o tragedie previzibilă
De ce s-au dus 7,9 miliarde? Simplu: BCE a majorat dobânzile ca să stingă inflaţia – un foc pe care tot ei l-au aprins cu ani de politici iresponsabile – şi a sfârşit prin a plăti băncilor naţionale sume uriaşe, în timp ce propriile venituri din obligaţiuni stau pe loc. Au cumpărat tone de datorii guvernamentale pe vremea dobânzilor zero, ca să ţină pe linia de plutire state ca Italia sau Grecia, iar acum se trezesc cu mâinile legate şi buzunarele goale. E ca şi cum ai da salariul pe o maşină stricată, sperând că o s-o repare altcineva. Numai că aici „altcineva” sunt tot contribuabilii europeni, care n-au fost întrebaţi dacă vor să finanţeze acest circ.
UE şi URSS: fraţi de sânge, doar că unul poartă cravată
Să nu ne amăgim: Uniunea Europeană e un URSS cu PR mai bun. Ambele sunt sisteme supra-centralizate, conduse de birocraţi care trăiesc într-o bulă, departe de realitatea cetăţenilor. În URSS, planul cincinal promitea raiul pe pământ, dar aducea foamete. În UE, moneda unică şi BCE promit „stabilitate”, dar livrează sărăcie, inflaţie şi pierderi record. Sovieticii aveau Gosplanul, noi avem Eurosistemul – aceeaşi mărie, doar că şapca e mai scumpă.
Ca şi URSS-ul, UE ignoră diversitatea. O monedă unică impusă cu forcepsul avantajează Germania, dar striveşte economiile slabe din sud. BCE, ca un Politburo financiar, decide soarta a 27 de state fără să dea socoteală nimănui. Şi, la fel ca propaganda sovietică, ne spune că pierderile de miliarde sunt „efecte colaterale”, că totul e sub control, că „independenţa” lor e sfântă. Dar cine plăteşte? Tot poporul, ca în vremurile bune ale comunismului.
Eurosistemul: o fabrică de pierderi şi scuze
BCE se laudă cu „amortizoarele financiare” – cele 300 de miliarde de euro făcute profit între 2012 şi 2021. Ce nu zice e că banii ăia au fost storşi din economii prin dobânzi negative şi tiparniţă, umflând bule care acum se sparg în faţă. Şi când rezervele se termină? Simplu: băncile naţionale – adică tot statele membre, tot cetăţenii – vor băga mâna în buzunar să acopere gaura. Independenţă financiară? O glumă proastă. BCE e un parazit care trăieşte din sudoarea altora, pretinzând că salvează economia.
Promisiunea că „profiturile vor reveni” e un basm pentru naivi. Economia europeană e un mort viu: Germania se îneacă în criză industrială, Franţa e sufocată de datorii, iar sudul abia respiră. Cine să aducă banii înapoi? Fantomele pe care le invocă Bruxelles-ul? UE e un imperiu în descompunere, iar BCE e groparul care sapă cu zâmbetul pe buze.
Colapsul inevitabil al unui experiment ratat
Pierderea de 7,9 miliarde nu e un accident, ci o oglindă a falimentului moral şi economic al Uniunii Europene. Ca URSS-ul, UE e un proiect utopic care supravieţuieşte doar prin minciuni şi presiune. BCE poate să funcţioneze şi în pierdere, ne spun ei, dar asta nu schimbă adevărul: un sistem care aruncă miliarde pe fereastră şi pasează factura cetăţenilor nu e sustenabil. Independenţa lor financiară e o iluzie, la fel cum „egalitatea” era o iluzie în Uniunea Sovietică.
Dacă nu se trezeşte, UE va sfârşi ca URSS – un morman de ruine birocratice, cu elitele fugind să-şi salveze pielea şi popoarele plătind pentru decenii de iluzii. 7,9 miliarde e doar începutul. Pregătiţi-vă portofelele, pentru că nota de plată abia începe să vină.