Când ‘cea mai mare creștere din UE’ înseamnă, de fapt, că Europa e în comă
Dacă nu era foametea, oamenii nici nu se uitau la cifre. Dar când banii nu mai ajung, brusc apar întrebările, suspiciunile și, cine știe, poate și dorința de a căuta vinovați și de a pune mâna pe par. Lucru pe care, recunosc, îl aștept cu interes.
Ce citesc ieri în știri? Că în primele șase luni din 2025, economia României a crescut cu doar 0,3%. La fel și în trimestrul doi: 0,3%, exact ca în primul. Cu o inflație apropiată de 8% – alimentată din plin de „reformele” fiscale – și o datorie publică ajunsă la 999 de miliarde de lei (55,8% din PIB), datele Institutului Național de Statistică seamănă mai degrabă cu o recesiune reală, nu cu o creștere.
Azi însă, aceeași presă „liberă, europeană și corectă” titrează senin: „România, cea mai mare creștere economică din UE, în trimestrul doi din 2025”. Dacă stai și rumegi puțin cele două știri, înțelegi că mai degrabă Europa e la pământ, decât că România ar zbura.
Am scotocit după cifre și unde nu le-am găsit pentru anul acesta, am pus pe cele de anul trecut. În 2024, zona euro a avut o creștere economică de 0,8%, iar Uniunea Europeană, per ansamblu, de 1,2%. Pentru 2025, prognoza arată și mai „promițător”: 0,9% pentru zona euro și 1,1% la nivel de UE. Și-atunci, mă întreb: de ce naiba se mai bagă bulgarii în moneda euro?
Germania – locomotiva Europei – are doar 0,1% creștere, Franța 0,6%. Britanicii lui Starmer se laudă cu 0,75%. Am zis să mă uit și la „eroii” care luptă cu rușii și cu „războiul hibrid”: în America lui Trump, creșterea e 1,6% (nu chiar spectaculos), dar China – pe care americanii o tot așteaptă să cadă – are 5,3%.
Rusia, în plin război, nu doar că nu moare, dar are 2% creștere. Serbia lui Aleksandar Vučić – 3%. Georgia, care nu vrea în UE dar e împinsă cu forța spre Bruxelles – 5,5%.
Cu toată raca față de Bruxelles, Viktor Orbán scoate un 1%, peste zona euro și aproape de noi. Slovacia lui Robert Fico – 1,5%. Polonia, care tocmai și-a ales un președinte „putinist” – 3,3%.
Europa e în gaură. Și, inevitabil, odată cu ea și noi.