Mâine, rușii și americanii se întâlnesc în Alaska.

Europenii – care au ajuns de râsul curcilor și nu mai contează în lumea asta nici economic, nici politic – fac spume că vor și ei un loc la masa tratativelor, alături de Ucraina.

Se speculează că rușii și americanii ar putea să își împartă Ucraina. Știu, nu sună prea etic, dar așa funcționează istoria, fie că ne place sau nu. Când ajungi irelevant, nu mai stai la masa negocierilor – ajungi să fii trecut direct în meniu. Exemple? Istoria e plină.

• 1772, 1793, 1795 – Polonia a fost împărțită în trei rânduri între Rusia, Prusia și Austria.

• Conferința de la Berlin (1884–1885) – Franța, Germania, Marea Britanie, Portugalia, SUA și alții au împărțit Africa în colonii.

• Acordul Sykes–Picot (1916) – Marea Britanie, Franța, Rusia și Italia au stabilit împărțirea teritoriilor Imperiului Otoman.

• Tratatul de la Versailles (1919) – SUA, Marea Britanie, Franța și ceilalți Aliați au decis pierderi teritoriale majore pentru Germania.

• Tratatul de la Trianon (1920) – pentru români, un moment important: dezmembrarea Ungariei, care a pierdut aproximativ 75% din teritoriu.

• Pactul Molotov–Ribbentrop (1939) – Germania și URSS și-au împărțit sferele de influență, afectând Polonia, Statele Baltice, Finlanda și România.

• Conferințele de la Yalta și Potsdam (1945) – SUA, Marea Britanie și URSS au redesenat harta politică a Europei de Est și Centrale pentru următoarele cinci decenii.

• Summitul de la Malta (1989) – pe 2 și 3 decembrie, SUA și URSS au pus capăt oficial Războiului Rece și au clarificat viitorul țărilor baltice și al Europei de Est.

De ce ar fi acum altfel? Îi vedeți pe europeni la masa negocierilor? Eu nu.
Mai ales când, la o eventuală fotografie oficială, Trump și Putin probabil ar face glume pe seama incapacității europenilor, care încă nu sunt siguri nici măcar ce gen au.