Un studiu realizat de MKOR, intitulat „Diaspora Sentiment 2026”, arată că probabilitatea ca românii din străinătate să se întoarcă în țară scade semnificativ după cinci ani petrecuți afară. Cercetarea, bazată pe răspunsurile a 2.000 de români cu vârste între 18 și 65 de ani care locuiesc în afara României cel puțin șapte luni pe an, dezvăluie atât atașamentul economic și civic față de țară, cât și integrarea tot mai profundă în țările gazdă.
Scăderea probabilității de întoarcere după cinci ani
Potrivit studiului, 70% dintre respondenți afirmă că este puțin probabil să se întoarcă definitiv în România în următoarele 12 luni. Dintre aceștia, patru din zece resping categoric ideea revenirii. Doar 4% au stabilit deja o dată pentru întoarcere, iar 11% consideră revenirea probabilă sau foarte probabilă. Un sfert dintre respondenți sunt încă indeciși, în special cei care locuiesc în străinătate de mai puțin de cinci ani.
Un factor cheie este durata șederii: peste jumătate dintre românii din diaspora (55%) trăiesc în străinătate de peste zece ani, iar media este de 13,9 ani. Cu cât perioada petrecută afară este mai lungă, cu atât integrarea devine mai puternică, iar costul renunțării la stabilitatea câștigată crește.
Investiții și legături economice cu România
Deși nu intenționează să se întoarcă, 61% dintre românii din diaspora au investit în România, cel mai ridicat procent (71%) fiind înregistrat în rândul celor din Germania. Principalele forme de investiție sunt sprijinul financiar direct pentru familie (59% dintre investitori), urmat de renovări de proprietăți (29%) și cumpărarea de locuințe (20%). Mai puțin de 12% au deschis conturi de economii sau depozite în România. Studiul subliniază că aceste fluxuri sunt motivate mai degrabă de ajutorarea familiei și păstrarea patrimoniului decât de pregătirea revenirii.
Condițiile pentru o eventuală întoarcere
Pentru românii indeciși, o întoarcere depinde de îmbunătățiri semnificative în România. Pe primul loc se află un salariu competitiv și un sistem medical mai bun, fiecare menționat de 44% dintre respondenții indeciși. Urmează oportunități mai bune de muncă (36%), stabilitate fiscală și legislativă (34%), și reducerea birocrației și servicii digitale eficiente (34%). În comunitățile din Italia și Spania, sistemul medical este o condiție esențială pentru revenire.
Cercetătorii MKOR descriu această așteptare ca pe o cerere de „stat compatibil” – un nivel de predictibilitate instituțională și eficiență comparabil cu cel din țările gazdă. De asemenea, 36% doresc mai puțină birocrație pentru acte oficiale, 30% servicii consulare mai digitalizate, iar 28% un transfer mai ușor al drepturilor sociale și administrative.
Participarea electorală și încrederea în instituții
Implicarea politică rămâne ridicată: 65% dintre românii din diaspora au votat la ultimele alegeri parlamentare sau prezidențiale. Cu toate acestea, barierele sunt atât logistice, cât și legate de încredere: 20% nu au încredere în corectitudinea numărării voturilor, iar alți 20% menționează accesul dificil la secțiile de votare. Participarea electorală scade după mai mult de zece ani în străinătate.
Integrarea în țările gazdă
72% dintre respondenți consideră că românii sunt percepuți pozitiv în țara de reședință, iar 48% spun că sunt considerați muncitori și pricepuți. Experiențele de discriminare sunt relativ limitate: 8% raportează discriminare la locul de muncă, iar 7% tratament inechitabil din partea autorităților. Integrarea profesională, tratamentul egal și încrederea în instituțiile străine reprezintă un cost de oportunitate semnificativ pentru cei care s-ar gândi să revină. Repatrierea ar însemna renunțarea nu doar la venituri mai mari, ci și la instituții previzibile, servicii publice de calitate și un sentiment de respect din partea statului.
Profile diferite ale diasporei pe țări
Studiul evidențiază diferențe între comunitățile românești din principalele țări gazdă. În Italia, majoritatea trăiesc de peste zece ani, iar 69% exclud revenirea; sistemul medical este principala condiție (46%). În Marea Britanie, românii sunt cei mai educați și au cele mai înalte poziții, iar 76% nu se vor întoarce; condițiile cheie sunt stabilitatea fiscală (45%) și mai puțină birocrație (44%). În Republica Moldova, legăturile istorice fac ca doar 42% să excludă revenirea. Germania se remarcă prin cel mai ridicat nivel de investiții (71%), dar și prin preocupări legate de percepția media și discriminarea la locul de muncă. În Spania, integrarea percepută este foarte ridicată (85% percepție pozitivă), dar 23% spun că nimic nu i-ar convinge să revină, iar legăturile cu România sunt în principal culturale.
Concluzia studiului MKOR este că diaspora română nu mai este definită de dorința imediată de întoarcere, ci de condițiile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru ca o eventuală revenire să devină realistă. Pentru mulți, repatrierea ar însemna renunțarea la venituri mai mari, dar și la instituții previzibile, servicii publice mai bune și un stat în care au încredere. Relația cu România rămâne activă, dar se exprimă tot mai mult prin investiții, proprietăți, vot și atașament cultural, nu prin planuri de întoarcere definitivă.
Sursa: Business Review — traducere și adaptare strainatate.info