Florin Manoliu, un diplomat român care a lucrat la ambasada României în Elveția în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost omagiat recent în Argentina, țara în care s-a stabilit după război și unde a trăit până la sfârșitul vieții. Manoliu a fost unul dintre cei care au riscat totul pentru a salva sute de evrei de la exterminarea nazistă, iar în 2001 a primit distincția „Drept între popoare” din partea Yad Vashem.
O misiune riscantă în inima Europei
În iulie 1943, Manoliu a fost numit consilier economic la ambasada României de la Berna. România era condusă de Ion Antonescu, un aliat al Germaniei naziste, dar Manoliu era profund antinazist. În Elveția, a intrat în contact cu activiști antifasciști, printre care Georg Mandl (Mantello), un evreu maghiar care lucra la consulatul El Salvadorului la Geneva. Mandl emitea certificate de cetățenie salvadoreană pentru a salva evrei din teritoriile ocupate.
În mai 1944, Mandl l-a rugat pe Manoliu să ducă astfel de certificate în Transilvania și Ungaria. Manoliu a plecat cu o valiză plină de documente, pe 22 mai 1944, spre București. Călătoria era extrem de periculoasă, deoarece trebuia să traverseze teritorii controlate de naziști.
Arestat de Gestapo, eliberat după interogatorii
La Viena, Manoliu a fost oprit de Gestapo și dus la Berlin pentru interogatorii. Timp de zile, anchetatorii au încercat să afle ce făcea, dar diplomatul s-a prefăcut indignat, invocând alianța României cu Germania. Neavând dovezi, l-au eliberat, cu condiția să meargă direct la București. Însă Manoliu a continuat către Bistrița, unde urma să predea certificatele familiei lui Mandl.
Ajuns la Bistrița, a aflat că orașul fusese declarat „Judenrein” (curățat de evrei). Cei aproximativ 8.000 de evrei din oraș fuseseră deportați. Manoliu a continuat spre Budapesta, unde a predat certificatele viceconsulului elvețian Carl Lutz, contribuind astfel la salvarea multor evrei maghiari.
Protocolul de Auschwitz: dovada ororilor
La Budapesta, Manoliu s-a întâlnit cu Miklos Krausz, reprezentantul agenției evreiești, care i-a înmânat o copie a Protocolului de Auschwitz – un raport întocmit de doi evrei evadați, Rudolf Vrba și Alfred Wetzler, care descria în detaliu crimele din lagăr. Manoliu a dus documentul la Geneva, unde Mantello l-a difuzat presei elvețiene. Publicarea raportului a provocat un val de indignare internațională și a contribuit la oprirea deportărilor din Ungaria la 7 iulie 1944, salvând circa 120.000 de vieți.
Viața în Argentina și recunoașterea postumă
După război, România a intrat sub influență sovietică, iar Manoliu a emigrat în Argentina în 1947. S-a naturalizat argentiniean în 1951 și s-a stabilit la Bahía Blanca, unde a predat economie la Universidad Nacional del Sur. A murit în 1977 la Buenos Aires, fiind înmormântat în Cimitirul Britanic. În 2001, Yad Vashem i-a acordat titlul de „Drept între popoare”. Pe 12 iulie 2026, a fost omagiat printr-un monument în același cimitir.
Sursa: examedia.com.ar — traducere și adaptare strainatate.info