Energia verde, la un preț mai mic? De ce costă curentul mai puțin în alte țări, deși ponderea regenerabilelor este similară cu a României

În România, prețul energiei electrice pentru consumatorii casnici a stârnit numeroase discuții, mai ales în contextul unei ponderi crescânde a surselor regenerabile. O analiză comparativă cu alte țări care se bazează masiv pe energie verde arată că prețul final poate fi considerabil mai mic. De ce se întâmplă asta?

Să aruncăm o privire la câteva exemple, transformând prețurile din USD în lei românești, la un curs de referință de 4,7 lei pentru un dolar american (curs valabil în a doua jumătate a anului 2024):

  • Paraguay: Un preț incredibil de mic, de doar 0,19 lei/kWh. Acest avantaj se datorează în principal hidrocentralei Itaipu, care produce o cantitate masivă de energie la un cost marginal aproape de zero.
  • Norvegia: Cu un preț de 0,71 lei/kWh, Norvegia beneficiază de o producție aproape integrală din hidroenergie, o sursă stabilă și ieftină.
  • Islanda: Aici, prețul este de 0,79 lei/kWh. Această țară se bazează pe resurse geotermale și hidroenergie, care au costuri de producție extrem de mici.
  • Croația: Prețul este similar cu cel din Islanda, de 0,79 lei/kWh, datorită mixului energetic dominat de hidroenergie și alte surse regenerabile.

În comparație, prețul mediu în România este de 0,87 lei/kWh.

De ce în România „vântul și apa” costă mai mult?

Nu, costul apei și al vântului nu este mai mare în România. Prețul final al energiei electrice este influențat de o serie de factori care depășesc simplul cost de producție.

  1. Investiții și infrastructură: Țări precum Norvegia și Paraguay au investit masiv în hidrocentrale gigantice cu zeci de ani în urmă. România a realizat și ea astfel de investiții (ex. Porțile de Fier), dar rețeaua națională de transport și distribuție a energiei necesită investiții constante și costisitoare pentru modernizare, iar aceste costuri se regăsesc în factura finală.
  2. Taxe și tarife: O mare parte din prețul plătit de consumatorul final o reprezintă taxele, tarifele de transport și distribuție, precum și certificatele verzi, care sunt adăugate la costul energiei propriu-zise.
  3. Mixul energetic: Deși ponderea regenerabilelor este mare, România încă se bazează pe surse de energie cu costuri mai ridicate, cum ar fi gazul natural și, într-o măsură mai mică, cărbunele. Funcționarea termocentralelor este adesea necesară pentru a echilibra rețeaua atunci când producția de energie eoliană și solară fluctuează, iar acest lucru adaugă la costurile totale.

În concluzie, prețul mai mic al energiei electrice în alte țări nu reflectă un cost mai mic al resurselor naturale, ci mai degrabă eficiența infrastructurii, strategiile pe termen lung și politicile fiscale.