Guvernare în derivă: promisiuni fantasmagorice și contradicții flagrante în programul PNL-PSD-UDMR
Programul de guvernare al coaliției PNL-PSD-UDMR este exemplul perfect de manual despre cum să împachetezi incompetența în ambalajul unor promisiuni grandioase. Un document prolix, plin de fraze pompoase și fără niciun mecanism clar de implementare, acesta reușește să vândă speranțe fără nicio șansă de concretizare. Din păcate, România rămâne captivă între hârtie și realitate, iar diferența este devastatoare.
1. Reducerea birocrației: o eternă minciună
Debirocratizarea este laitmotivul acestui program de guvernare. Se promit eliminarea documentelor inutile și digitalizarea completă a instituțiilor publice. Și totuși, suntem în 2024 și românii tot se lovesc de cozi kilometrice, funcționari plictisiți și platforme online care funcționează doar între orele 8 și 16. Mai mult, digitalizarea administrației este folosită ca scuză pentru a cere alte miliarde din fonduri europene, care ulterior dispar fără nicio explicație.
2. Investiții „istorice” doar pe hârtie
155 miliarde de euro investiții în cinci ani? Serios? Cine poate crede asemenea basme? În condițiile în care România nu a fost capabilă să finalizeze proiecte de infrastructură esențiale, precum spitalele regionale promise încă din 2014, această cifră este o insultă la adresa inteligenței publicului. În realitate, acești bani sunt mai degrabă „rezervați” pentru clientela de partid, prin contracte trucate și proiecte care nu se materializează niciodată.
3. Contradicții fiscale cât casa
Programul promite „menținerea cotei unice” și „impozitarea progresivă a marilor averi” în același paragraf. Este o contradicție atât de evidentă încât pare că autorii nici măcar nu și-au recitit textul. În plus, reducerea poverii fiscale pentru salariile mici și familiile cu copii este frumos ambalată, dar complet lipsită de soluții pentru compensarea veniturilor bugetare pierdute. Cine va plăti pentru aceste măsuri? Evident, contribuabilii de rând.
4. Politici sociale sau pomeni electorale?
Locuințe sociale, credite pentru tineri, subvenții pentru familii – toate acestea sunt promise cu nonșalanță, dar fără niciun plan concret de finanțare. Într-o țară în care deficitul bugetar se apropie de limita de colaps, astfel de propuneri sunt mai degrabă instrumente electorale menite să distragă atenția de la criza reală. Guvernarea nu poate funcționa doar cu lozinci, iar aceste politici sociale sunt dovada clară că singura miză este populismul, nu soluțiile reale.
5. Patriotism economic: populism de carton
Conceptul de „patriotism economic” este doar o mască pentru protecționismul de partid. Promisiunea de a transforma companiile energetice și de infrastructură în „campioni regionali” este o glumă proastă, având în vedere că majoritatea sunt falimentare din cauza managementului politizat. În loc să protejeze economia națională, aceste politici vor proteja mai degrabă buzunarele baronilor locali și ale clientelei politice.
6. Klaus Iohannis: spectator de lux la spectacolul haosului
Președintele Klaus Iohannis continuă să joace rolul unui spectator bine îmbrăcat, complet absent din orice decizie politică. De la „România Educată” – o altă fantomă în peisajul politic – la tăcerea sa asurzitoare în fața crizei economice, Iohannis își consolidează imaginea de președinte-decor. Între timp, Marcel Ciolacu și Ilie Bolojan jonglează cu promisiuni aberante, fără ca cineva să-i tragă la răspundere.
Concluzie: O Românie blocată între iluzii și dispreț
Programul de guvernare al coaliției PNL-PSD-UDMR este un manual de manipulare politică. Plin de promisiuni exagerate, contradicții evidente și fără soluții reale, acest document reflectă perfect incapacitatea guvernării de a rezolva problemele reale ale României. Este un program scris pentru a liniști electoratul și a satisface interesele de partid, în timp ce țara rămâne blocată în stagnare. Dacă aceasta este direcția în care ne îndreptăm, viitorul pare mai sumbru ca niciodată.