România: Securitate peste tot, dar pentru cine?

România, țara cu cei mai mulți agenți secreți pe cap de locuitor din NATO, se laudă cu 60 de securiști la fiecare 100.000 de oameni. La prima vedere, ai zice că suntem un bastion al securității internaționale. În realitate, această „colcăială” de spioni e mai degrabă o anomalie. Bugetul? 1,1 miliarde de euro anual – de cinci ori mai mare decât în 2019. Dacă ar fi să credem cifrele, țara noastră ar trebui să fie un paradis al siguranței și ordinii. Dar este?

România: Raiul securiștilor, coșmarul cetățenilor

Cu un asemenea aparat uriaș de securitate, ai crede că România e în permanență amenințată de invazii, sabotaje sau cine știe ce conspirații internaționale. Dar viața de zi cu zi a românului de rând sugerează altceva. Drumurile sunt praf, spitalele colcăie de infecții, școlile se prăbușesc – la propriu. În tot acest timp, serviciile secrete își măresc bugetele, își înmulțesc personalul și își extind influența, fără ca cineva să ceară o explicație clară.

Pe cine protejează, de fapt, acest uriaș aparat de spionaj? Pe cetățeanul de rând sau pe o elită politică temătoare, dar bine conectată?

O problemă de priorități

Bugetele serviciilor de informații cresc într-un ritm halucinant, depășind orice alt domeniu esențial pentru cetățean. De exemplu, în 2024, Serviciul Român de Informații a primit aproape 4 miliarde de lei. În același timp, spitalele primesc fonduri insuficiente, iar profesorii cerșesc majorări salariale minime.

România pare să fie singura țară din lume care se teme mai mult de „inamici invizibili” decât de infrastructura prăbușită sau de exodul propriilor medici și profesori.

Securitate fără rezultate

Dacă tot alocăm asemenea sume uriașe, unde sunt rezultatele? Corupția rămâne endemică, investigațiile spectaculoase lipsesc, iar cetățeanul nu simte că trăiește într-o țară mai sigură. În schimb, sentimentul general este că banii se duc pe salarii pentru „armata de securiști” și pe un mecanism de control care vizează populația, nu protecția ei.

România controlată de securiști

Adevărata problemă nu este doar financiară, ci structurală. Cu un număr de agenți secreți mai mare decât al medicilor, România devine o țară în care cetățeanul este supravegheat, nu protejat. Sistemul seamănă mai degrabă cu un mecanism de control al populației, decât cu un instrument de securitate națională.

În loc să apere cetățenii, securiștii par să apere un status quo putred. Cetățeanul de rând plătește taxe uriașe pentru a finanța un sistem care lucrează mai degrabă împotriva intereselor sale.

Cine va supraveghea supraveghetorii?

România este într-un punct critic. Avem nevoie de transparență, de priorități reale și de o redirecționare a fondurilor către nevoile cetățenilor. Bugetele imense alocate serviciilor secrete trebuie să fie justificate cu rezultate palpabile, nu cu frici inventate.

Până atunci, rămânem o țară în care securiștii prosperă, iar cetățenii supraviețuiesc. Iar întrebarea rămâne: cine supraveghează supraveghetorii?