România și sfârșitul iluziilor: O prăbușire bine-meritată
Nu, nu mă întristează criza care macină România și nici agonia Occidentului. Este un spectacol firesc al istoriei, o lecție pe care o învățăm ciclic, dar pe care refuzăm s-o reținem. Ceea ce vedem astăzi este doar sfârșitul machiajului care a mascat decenii de minciuni, jaf și ipocrizie.
România: Povești despre democrație într-un pașalâc etern
Să fim sinceri: democrația românească nu a existat niciodată. Am fost mereu un pașalâc, o colonie obedientă, indiferent de stăpân. Roman, otoman, nazist, sovietic sau occidental, schimbarea „protectorilor” nu a făcut decât să ne diversifice lanțurile. Ne-am îmbrăcat în iluzia progresului, dar am rămas același popor pradă jafurilor și slugărniciei. Democrația? O piesă de teatru prost regizată, în care „actorii” noștri politici și-au jucat rolul cu o nerușinare jalnică.
Europa: Uniunea ipocriziei colective
Proiectul European, atât de lăudat, s-a transformat într-o arenă în care statele membre se devorează între ele. Prosperitatea a fost o iluzie alimentată de resurse ieftine din Rusia, de tehnologie americană și de sclavia industrială chinezească. Acum, când aceste piloni s-au prăbușit, Europa se clatină, incapabilă să-și asigure independența energetică sau economică. Soluția? Importul de muncitori disperați și acceptarea inevitabilului colaps al sistemelor sociale.
NATO și SUA: Dumnezeii democrației și miturile lor căzute
NATO, această „garantă a securității”, nu a reușit decât să arunce Ucraina într-un haos fără sfârșit. Rezultatul? Sute de mii de morți, milioane de refugiați și un stat care mai există doar pe hârtiile unor diplomați cinici. Cât despre SUA, „farul democrației”, nu mai păcălește pe nimeni. Țara care a promis libertate și prosperitate exportă doar moarte și haos. Străzile americane sunt pline de drogați și oameni fără adăpost, iar cetățenii au înțeles, în sfârșit, că America nu este o națiune, ci o afacere pentru o elită lacomă.
Globalismul și iluzia unității mondiale
OMS, ONU, globalismul – toate aceste construcții aparent nobile s-au prăbușit sub greutatea propriilor minciuni. Idealurile comune s-au dovedit simple sloganuri, în timp ce națiunile au fost sacrificate pe altarul profiturilor corporatiste. Dependența de resursele altora, de forță de muncă ieftină și de monopoluri economice ne-a adus într-un punct de degradare fără precedent.
România, o oglindă spartă
România este o reflecție perfectă a acestui haos global. Ne place să ne imaginăm un trecut glorios, dar adevărul este că am fost mereu victimele unei amnezii istorice. Acum, când toate iluziile s-au risipit, vedem cât de jalnică este realitatea: o populație fără direcție, condusă de elite care mimează interesul național.
Trezirea din minciună
Ultimii ani au spulberat orice fărâmă de iluzie. Poporul începe să înțeleagă – nu dintr-un spirit patriotic sau suveranist, ci dintr-o disperare pur economică. Portofelele sunt goale, perspectivele inexistente, iar viitorul generațiilor următoare arată mai sumbru decât oricând. Când nimic nu mai funcționează, extremele devin atractive. Oamenii nu mai vor democrație, pentru că democrația pe care au cunoscut-o a fost o farsă.
Concluzie: Căderea necesară
Prăbușirea tuturor acestor iluzii este, în fond, terapeutică. Este singura cale de a sparge cercul vicios și de a trece la o etapă nouă a istoriei. Dar pentru asta, trebuie să renunțăm la confortul ignoranței și să înfruntăm adevărul, oricât de dureros ar fi el. Până atunci, rămânem spectatori la acest circ al decăderii.