> ## Content Index
> Fetch the complete content index at: https://strainatate.info/llms.txt
> Use this file to discover other available public pages before exploring further.

# Torino: biserica de lemn din Maramureș care uimește Italia
- URL: https://strainatate.info/torino-biserica-de-lemn-din-maramures-care-uimeste-italia/
- Published: 2026-09-12T11:30:01.000Z
- Updated: 2026-09-12T15:14:47.000Z
- Description: La Moncalieri, lângă Torino, românii au ridicat prima biserică din Italia construită integral în stilul bisericilor de lemn din Maramureș.
- Author: Redacția Străinătate
- Tags: Italia, Diaspora

La ieșirea din Torino, pe corso Unità d'Italia, imediat după rondul Maroncelli, șoferul care gonește spre autostradă dă peste o apariție neașteptată: un campanil zvelt, cu aer gotic, ridicat deasupra unei biserici întregi din lemn. Este biserica ortodoxă română a Sfinților Patruzeci de Mucenici din Sevastia, din via Papa Giovanni XXIII, la Moncalieri — primul lăcaș de cult din Italia construit integral după tehnicile bisericilor de lemn din Maramureș, regiunea din nordul României aflată la granița cu Ucraina, inclusă de UNESCO în Patrimoniul Mondial.

## Cum s-a ridicat o biserică românească la porțile Torino

Lucrările au început la 22 februarie 2014, sub episcopatul lui monsenior Siluan, aflat la conducerea Diocezei Ortodoxe Române a Italiei (structura bisericească ce coordonează parohiile românești din peninsulă). Cel care a vrut, a urmărit și a finanțat tot ansamblul este părintele Marius Floricu, paroh aici din 2012\. În jurul bisericii, el a desenat un mic univers ordonat: spații exterioare îngrijite, o grădină, un rozariu bogat, o capelă de vară tot din lemn, clădiri pentru întâlnirile comunității și o bibliotecă de două mii de volume. Pentru părintele Marius, aspectul arhitectural nu e un detaliu de stil, ci un element identitar care le permite românilor din Piemont să-și regăsească o parte din rădăcini.

## O construcție fără un singur cui

Învelitoarea exterioară e acoperită cu mii de scandole — șindrile din lemn despicat pe fibră, niciodată tăiat, uscate natural ca să nu crape. E o artă pe care o mai stăpânesc doar câțiva meșteri. Structura portantă, din brad și stejar, nu e ținută de vreun cui: totul stă pe îmbinări în coadă de rândunică, iar penele de lemn băgate între tălpi sunt scoase treptat, pe măsură ce lemnul se așază. Campanilul cu guguliță amintește de vechile biserici de munte din Maramureș, cândva demontabile și mutabile dintr-un deal în altul. Portalul din stejar, sculptat manual în altorelief, preia motivele folclorice „dinte de lup" și lungul lanț cioplit, „frânghia vieții".

## Interiorul, o explozie de pictură naivă

Trecând pragul, interiorul își dezvăluie toată bogăția. Pereții și tavanul, în formă de carenă de navă întoarsă, sunt acoperiți integral de picturi naive în stilul tradiției din secolul XVIII, așezate pe registre suprapuse: jos sfinții cei mai vechi, deasupra scene din viața lui Hristos, Cina cea de Taină, apostolii. Un candelabru din fier forjat și ferestrele înguste, care lasă să intre o lumină sobră, rotunjesc atmosfera. Picturile sunt semnate de Mihaela Alieta Petrovan, din zona Sighetului: în familia Petrovan, el construiește bisericile, ea le împodobește. Iconostasul din stejar masiv, sculptat manual, desparte altarul de sala credincioșilor. Și, ca în bisericile ortodoxe, nu există bănci — oamenii stau în picioare toată slujba. O altă raritate: unele icoane sunt pictate pe sticlă, cu tehnica „pe dos" tipică Maramureșului, predată astăzi și într-un atelier al tinerilor din parohie. Pe peretele din spate apar, după o veche obicei, portretele părintelui Marius cu soția sa, Maria Cristina, în port popular, și ale episcopului Siluan.

## De la parohie la eveniment de nivel național

Consacrată în 2016 de monsenior Siluan și intrată recent în circuitul „Open House Torino" (manifestare de arhitectură care deschide publicului clădiri altfel inaccesibile), biserica a căpătat în timp o anvergură națională. Pe 7 și 8 septembrie, Dioceza Ortodoxă Română a Italiei a ales-o pentru hirotonirea episcopală (ridicarea la rang de episcop în ierarhia ortodoxă) a părintelui Maxim Drăguț. Hramul o leagă de soldații din legiunea a XII-a martirizați pe un lac înghețat, în Armenia Mică, în jurul anului 320, pentru că nu și-au renegat credința. Pentru românii din Italia — cea mai numeroasă comunitate românească de dincolo de granițe, cu peste un milion de persoane, dintre care mulți în Piemont — locul are și o miză practică: un reper stabil într-o țară unde mulți au ajuns inițial doar pentru muncă. „Această biserică este o punte între două culturi", spune părintele Marius, care adaugă că, în aproape treizeci de ani de preoție, mai întâi la Cuneo și apoi aici, a văzut Italia primindu-le bine oamenii: comunitatea românească, împreună cu biserica ei, și-a găsit într-adevăr o casă în care să se recunoască.

Sursa: [Corriere Torino](https://news.google.com/rss/articles/CBMiyAJBVV95cUxPem8yTGhTZkxadFZUN29ETjhxc3g1dVB5NUk2emtReHBNbFQxQ0Nub19vSVRtRlN1NHcxRGtzWGdORU9udmFCQWw3dFNyRDdjYVJXNFFBb0xfZS1Fb0RONlVGVWJzZ3FwQ0xsMWZUSXM4SHdzb0lPT0N3YjBXcXYtQXo5bnNpWjJPSm9GNG1mM3A5UzBGNDh3dXNBWnJWZ1V3QXFWWHRwZU53STUwcTlrTkZSN1R1cGZuMVhxdFpkQUdSV1dkbU9aMkFhcTIxc01vUmNZRkstU0pBUTk1UUZZR29SbXVvel9UaG5mUm5RUkNNRDRuUUlyY2ZUV1dvZW85aDN4WWVHcGRnUjI1SHJSemYxX0RZNjR2R3c0Y191QUxMenBxQXM2UlhiUWtPZDVfZVpITGtfOWloOHBoY1RkTS1TVDNxTzd20gHOAkFVX3lxTE1TZFRpN1ptQVVqdmNEbGNJX091UlNvTnhYbXFpVzZ6azRlN0t1ZjhzTDEzRjZHMHFLalVQZ0Zpd3JYeXFId1J5MW53ZmdrY3hfMHpOenVLR2FyMlg0ZGJGYzM5UXdEb3BfM3BqX0tlYzd2SzNLd3ZSYm94MzEzSHJUeUUwVG5DYXpMZE5HRVRuNkRIV1ZBMVRFZGVsXzRzazZOTWtrNWVUN3MwdVAtdjk3dU5wdXNXM3pGcVBhQnhMTnpTSFVJdEJnZ05RRUJkZF9tRWZWR0VZdG5LQ2JaNFlYVUJoWHE2SHhVZFhVdTJEbzkxUWxONXEwWmVFNlA0UWQyckJYdVhVTld4NHlGMVBfU3FoY2UtS3VnZGZwenNiNlNOcmFwMUN0X0dlQXdwTEx6cmdvbTJXRGVKbkFhYWZsY1E4ZWlhN01mSWR3QWc?oc=5&ref=strainatate.info)