Alin Stoica, tenorul român care cucerește scenele lirice din Italia

Un tenor născut la București în 1987 a ajuns să împartă scena Arenei di Verona cu Plácido Domingo, José Carreras și Andrea Bocelli. Alin Stoica, solist al Operei Naționale din București, și-a construit o bună parte din cariera internațională în Italia, țara cu cea mai numeroasă comunitate românească din afara granițelor.

O voce formată la București, șlefuită în ani

Născut la București în 1987, Alin Stoica a absolvit canto la Universitatea Națională de Muzică din București. Apoi a lucrat cu Ionel Voineag, Marius Budoiu, Rockwell Blake și cu soprana Mariana Nicolesco, un nume care a format generații de soliști români. Nimic spectaculos în traseu. Doar ore de studiu, disciplină și o tehnică rotunjită încet, partitură cu partitură.

Vocea singură nu ajunge. În spatele fiecărei interpretări stau ani de sacrificii și o cunoaștere aprofundată a artei cântului — lucru pe care tenorul îl repetă de fiecare dată când vorbește despre drumul lui.

Premiul Pavarotti, obținut pe o scenă italiană

Momentul care i-a schimbat traiectoria a venit în 2017, la Festivalul de la Sarzana, în Liguria. Acolo a primit Premiul Luciano Pavarotti, înmânat de Nicoletta Mantovani, văduva maestrului. În aceeași ediție a luat locul doi și premiul publicului, „Vota la Voce”.

Asemenea distincții nu sunt un simplu ornament pe CV. În Italia, marile teatre își recrutează tinerii soliști în bună măsură prin concursuri lirice regionale („concorsi lirici”), iar un premiu care poartă numele lui Pavarotti funcționează ca o recomandare pe care nicio agenție nu o poate cumpăra.

Arena di Verona, între legendele liricii

Premiul a deschis o ușă greu de deschis: concertul comemorativ dedicat lui Luciano Pavarotti, organizat la Arena di Verona, cea mai mare scenă lirică în aer liber din lume, cu aproximativ 15.000 de locuri. Pe afiș au apărut Plácido Domingo, José Carreras, Andrea Bocelli și soprana Angela Gheorghiu. Alin Stoica a cântat alături de ei.

Pentru un artist format la București, asta înseamnă mai mult decât o confirmare profesională. Într-o țară unde aproximativ un milion de români trăiesc și muncesc, iar prezența lor publică e adesea legată de șantiere, restaurante sau îngrijirea bătrânilor, o asemenea apariție recalibrează discret imaginea comunității.

Roluri grele și debutul de la Parma

Cariera lui rămâne strâns legată de Opera Națională din București, instituție în care este solist. Acolo a abordat câteva dintre cele mai solicitante roluri ale repertoriului: Alfredo din „La Traviata”, Rodolfo din „La Bohème”, Don José din „Carmen”, Turiddu din „Cavalleria rusticana”. Personaje care nu testează doar tehnica vocală, ci și sensibilitatea interpretativă.

Dincolo de România, traseul lui a trecut prin Festivalul de la Immling, în Germania, și prin Festivalul de la Bregenz, în Austria — unde scena plutitoare de pe lac a devenit unul dintre marile evenimente lirice ale verii europene. A urmat Teatro Pergolesi din Jesi, în Italia.

Cel mai recent prag: debutul la Teatro Regio di Parma, în rolul Riccardo din „Un ballo in maschera”. Teatrul din Parma e un templu verdian, iar publicul de acolo are o reputație de severitate care îi sperie până și pe tenorii consacrați.

Sursa: WLTV