Cărtărescu în Peru: „Vargas Llosa m-a învățat să scriu”

Scriitorul român Mircea Cărtărescu a ajuns, pe 6 noiembrie, pentru prima dată în Peru. Participă la Hay Festival Arequipa, iar în prima dimineață a stat de vorbă cu jurnaliștii peruani. Verdictul lui despre literatura de aici: „absolut impresionantă”.

Festivalul de la Arequipa nu e un simplu târg de carte. E ediția andină a Hay Festival, evenimentul britanic născut în 1987 într-un orășel din Țara Galilor, care a ajuns să organizeze întâlniri cu publicul în Columbia, Mexic, Spania și Peru. Timp de câteva zile, Arequipa — al doilea oraș al țării, așezat la peste 2.300 de metri altitudine, sub vulcani, cu un centru colonial intrat în patrimoniul UNESCO — devine punctul de întâlnire al scriitorilor, jurnaliștilor și cititorilor din America Latină. Un fel de Bookfest al Anzilor, cu aer rarefiat.

Agenția de presă Andina l-a prezentat drept „una dintre cele mai importante voci ale literaturii europene”. Cărtărescu e, de altfel, un nume care apare constant pe listele speculative pentru Premiul Nobel. La întâlnirea cu presa, traducătoarea sa în spaniolă, Marian Ochoa de Eribe, a făcut puntea între jurnaliștii peruani și autor — un detaliu care spune mult despre cât depinde un scriitor român, în America Latină, de o voce intermediară.

„Am citit enorm despre această țară”, a spus el. Apoi, mai direct: sosirea în Peru e ceva ce „visam de când eram foarte tânăr”.

„Vargas Llosa este eroul meu”

Lista autorilor peruani pe care i-a citit e lungă: romancierul Alfredo Bryce Echenique, poetul César Vallejo și, în vârf, Mario Vargas Llosa, laureat al Nobelului pentru Literatură în 2010. „Am învățat să scriu literatură de la el”, a mărturisit Cărtărescu. Cei doi s-au întâlnit o singură dată, la Málaga, la deschiderea unui festival de scriitori, unde au dialogat pe scenă. „A fost cel mai frumos moment din viața mea. Nu mi-am imaginat niciodată că îmi voi întâlni idolul.”

Curiozitatea lui merge însă și spre zone mai puțin canonice. L-a citit „cu pasiune” pe Carlos Castañeda, autorul volumului Învățăturile lui Don Juan (1968), pentru că îl interesează antropologia, cultura Nazca, mumile și așa-numiții tridactili, corpurile cu trei degete apărute în unele descoperiri contestate. Recunoaște el însuși că subiectul e disputat. „Am vrut să cred că sunt reali, că reprezintă o altă fațetă a umanității.”

Ce înseamnă, de fapt, un cititor ideal

Întrebat de agenția Andina cum arată cititorul pe care îl cer romanele mari, scriitorul a apelat la Umberto Eco, semioticianul și romancierul italian: cititorul ideal ar trebui să aibă „aceeași enciclopedie interioară ca scriitorul”. Adică să cunoască lumea despre care se vorbește, peisajul ei cultural, mecanismele ei sociale. „Ideal ar fi să împărtășească și aceleași lecturi. Desigur, un astfel de cititor nu există cu adevărat.”

Aici Cărtărescu e tranșant. „Nu scriu pentru toți. Cărțile mele își aleg cititorii.” Scrie, spune el, „pentru oameni care sunt ca mine”, care îi împărtășesc valorile și iubesc frumusețea oriunde ar fi ea.

Arta oprește timpul

Rolul scriitorului? „Să își protejeze viața interioară.” Politica, observă el, mai mult desparte oamenii decât îi apropie; literatura și artele sunt cele care păstrează libertatea interioară a individului. Primul pas spre libertate rămâne, însă, liberarea de sine.

Despre puterea artei a vorbit cu un citat din Bob Dylan: „Arta oprește trecerea timpului”. I se pare literal adevărat. Arta oprește războaie, oprește epidemii, pune capăt calamităților. „Și, bineînțeles, arta trebuie să spună ceva și despre existența răului în lume.” Artistul, conchide el, e un om cu o responsabilitate mare — „și, din fericire, majoritatea artiștilor o pot duce”.

O seară la Teatrul Municipal

Astăzi, de la ora 18.00, Cărtărescu urcă pe scena Teatrului Municipal din Arequipa, clădire istorică din centrul colonial al orașului. Sesiunea se numește „Cel mai «macondian» român” — o aluzie la Macondo, orășelul inventat de Gabriel García Márquez, folosită ca etichetă pentru proza densă, magică, a autorului. Discuția e moderată de jurnalistul cultural peruan Dante Trujillo.

Pentru românii din Peru — o comunitate restrânsă, de câteva sute de oameni, majoritatea stabiliți în Lima, cu joburi în inginerie, IT sau în familii mixte — astfel de apariții contează. Foarte puțini scriitori români ajung pe paginile agenției naționale de presă de la Lima. De data asta s-a întâmplat, iar subiectul nu a fost un scandal, ci literatura.

Sursa: Agencia Andina