Criză de forță de muncă fără precedent în industria restaurantelor din Spania: „Am programat zece interviuri de angajare, nu a venit nimeni!”
În mod normal, Pablo Gonzalez nu s-ar fi gândit niciodată să își închidă berăria în mijlocul verii. Dar anul acesta, este resemnat: din cauza lipsei de personal, își va închide restaurantul o zi pe săptămână până la sfârșitul sezonului, potrivit unui reportaj al agenției AFP, citat de boursorama.com.
„Am pus anunțuri pe internet” și „am întrebat peste tot”, dar „fără succes până acum”, spune acest proprietar de restaurant din Benidorm, o stațiune balneară din sud-estul Spaniei emblematică pentru turismul de masă.
În unitatea sa, care servește 120 de mese pe zi, lipsesc doi chelneri dintr-un total de 16 angajați. În acest context, este „imposibil” să țină deschis șapte zile pe săptămână: „Angajații mei trebuie să se poată odihni”, a explicat el pentru AFP.
Printre restaurantele și cafenelele din oraș, multe dintre ele se luptă, de asemenea, să recruteze bucătari, barmani și spălători de vase. Aceasta este o sursă de tensiune într-un moment în care afacerile se redresează după doi ani de pandemie.
„Vara se anunță a fi foarte bună” în ceea ce privește numărul de vizitatori, dar „lipsa de lucrători sezonieri este o adevărată problemă”, spune Alex Fratini în timp ce privește parada de turiști de pe terasa cafenelei sale, unul dintre cele opt localuri pe care le deține în Benidorm.
„Întotdeauna au existat probleme de recrutare, dar acest lucru este fără precedent”, spune acesta, înainte de a adăuga: „Acum două săptămâni am avut zece interviuri (de angajare) programate, dar nu a venit nimeni. Nimeni!”
„Nu mai doresc”
Pentru Diego Salinas, directorul Asociației Barurilor, Restaurantelor și Cafenelelor din Benidorm (Abreca), care estimează că există 1.200 de posturi neocupate, „mai mulți factori” explică această situație.
Printre acestea se numără: constrângerile de timp ale sectorului turistic, lipsa de formare și impactul pandemiei.
„În cazul Covid, mulți angajați au plecat și nu s-au mai întors pentru că și-au găsit de lucru în altă parte”, explică el.
Această situație a fost agravată de presiunea de pe piața imobiliară. Locuințele eliberate „au fost transformate în apartamente turistice, cu chirii mai mari. Pentru angajați, a devenit foarte complicat să găsească locuințe”, insistă șeful Abreca.
Pentru Francisco Giner, delegat al sindicatului Comisiilor muncitorești (CCOO) și angajat al unui hotel din oraș, Covid-19 nu a făcut decât să evidențieze problemele care existau deja, cum ar fi „salariile mici” și „condițiile de muncă adesea dificile”.
În timpul carantinelor, „mulți și-au dat seama că nu mai vor să facă aceste meserii”: ritmul din industria hotelieră și restaurantelor este „intens” și „greu de conciliat cu viața de familie”, subliniază sindicalistul.
Această analiză este împărtășită de Lucia Camilia, o fostă chelneriță care denunță „precaritatea” sectorului. „Lucrăm în weekenduri, ratăm zilele de naștere” și, în final, „nu ne simțim apreciați”, a declarat acest locuitor din Barcelona.
De la Insulele Baleare până la Costa Brava, întreaga industrie turistică spaniolă este afectată de această problemă, care se întâlnește și în alte alte țări europene.
Potrivit organizațiilor patronale, în Pirinei sunt vacante 50.000 de locuri de muncă. Acesta este un paradox, având în vedere rata șomajului din această țară (13,65%), care este printre cele mai ridicate din OCDE.
Problema este „generalizată” și nu poate fi rezolvată decât prin „reforme majore”, potrivit lui Emilio Gallego, secretarul general al organizației patronale Hosteleria de Espana, care solicită „un plan de urgență”.
Conștient de această problemă, guvernul de stânga al lui Pedro Sanchez a anunțat la începutul lunii iunie că relaxează regulile de primire a lucrătorilor străini. Dar executivul, prin vocea ministrului Muncii, Yolanda Diaz, a invitat, de asemenea, sectorul să facă mai multe eforturi în privința salariilor.
Un mesaj care îi deranjează pe unii proprietari de restaurante din Benidorm, unde tocmai s-a convenit cu sindicatele o creștere de 4,5%. „Dacă problema ar fi fost salariile, ar fi fost ușor de rezolvat: cei care plătesc mai mult ar fi avut mai mulți angajați”, se plânge Alex Fratini.
„Când nu este nimeni, nu este nimeni”, este de acord Angela Cabanas, care spune că a oferit „până la 2.000 de euro pe lună” pentru a găsi un lucrător sezonier pentru bucătăria localului său.
Proprietarul restaurantului a decis să deschidă doar barul în această vară. „Este o decizie drastică, dar nu am de ales”, spune ea, precizând că este „descurajată”.