Ipocrizia cu sclipici de sărbători: o lecție de superioritate morală în ambalaj festiv
Sezonul s-a deschis! Este perioada aceea magică în care, pentru câteva zile, veți primi mesaje de pace, iubire și lumină chiar de la cei care, în restul anului, vă numesc cristofasciști, troglodiți, conspiraționiști sau, mai pe scurt, rușinea umanității. Ce ironie rafinată, nu-i așa?
Ei bine, mă alătur și eu acestui val festiv cu urările mele. Fie ca Nașterea Domnului să aducă liniște și puterea de a fi mai buni în inimile tuturor „dușmanilor civilizației” – fie că vorbim de naționaliști, antivaxxeri, dacopați, rusofili, misogini sau alte specimene „de tristă amintire”. De ce vouă? Pentru că ceilalți, „luminații”, nu au nevoie de astfel de urări. Ei sunt deja perfecți.
Dar să nu vă amăgiți: chiar dacă, printr-un miracol, v-ați lepăda de toate „defectele” și ați deveni exact cum vă cer ei, tot nu v-ar suporta. Pentru că superioritatea morală e mai dulce atunci când ești în poziția să-i disprețuiești pe ceilalți. Voi sunteți eterna masă de manevră, ținta batjocurii lor în timp ce își savurează narcisismul sub pretextul „binelui comun”.
Ipocrizia devine aproape poetică în această perioadă. E fascinant cum, într-o lume care se declară liberă și tolerantă, oricine gândește diferit devine automat un inamic public. Iisus însuși ar fi un personaj controversat astăzi. Discursurile lui despre iertare și smerenie ar fi șterse de pe rețelele sociale pentru „încălcarea standardelor comunității”, iar influencerii ar dezbate cum destabilizează ordinea publică.
Și totuși, recunosc: Iisus e singurul „fiu de patron” pe care l-aș asculta. Mi-ar plăcea să discut cu el. Poate nu m-aș înțelege cu tot ce spune, dar măcar n-ar fi ipocrit. Spre deosebire de mulți dintre cei care ne învață astăzi ce înseamnă „binele”.
Cât despre relația mea cu „Tatăl”, lucrurile sunt mai complicate. Suntem ca doi români la o masă: ne ignorăm în zilele bune și ne contrazicem în cele rele. Dar cumva, în tot acest haos, există o urmă de respect reciproc.
Așa că, dragi „înapoiați” ai societății, vă doresc sărbători liniștite! Fiți mai buni, mai răbdători, mai luminoși. Nu pentru ei, cei care vă vor privi mereu cu dispreț indiferent ce faceți. Ci pentru voi. În fond, Crăciunul este despre speranță, chiar și pentru cei considerați „de neiubit”.
Crăciun fericit! Și nu uitați, ipocrizia e ca un glob de sticlă: strălucește frumos, dar dacă-l scapi, lasă cioburi peste tot. 🎄