Milano, radiografia străinilor: românii sunt pe locul șase

Milano s-a schimbat din temelii în douăzeci și cinci de ani. O arată cifrele pe cele 88 de microzone statistice — „Nuclei di identità locale” (NIL), împărțirea fină pe care primăria o folosește pentru evidențele de populație. Ponderea rezidenților străini a urcat de la 8,8% în 2000 la 21,1% în 2025: 296.000 de persoane dintr-un total de circa 1,4 milioane.

România figurează pe locul șase în acest clasament, cu 15.248 de rezidenți în oraș. Cifra spune mai puțin decât pare la prima vedere.

Cine urcă și cine pierde teren

Egiptul rămâne prima comunitate, cu 41.957 de rezidenți, adică 14,2% din totalul străinilor. Urmează China, cu 37.641 — o creștere de 334% față de anul 2000 —, Filipine (35.638), Peru (18.399), Sri Lanka (15.629) și abia apoi România. Bangladeshul a explodat literalmente: de la 1.120 de locuitori la aproape 12.000, plus 957%. Ucraina a sărit de la 132 la 9.811, iar o treime dintre aceștia au sosit după februarie 2022.

Blocul nord-african nu mai are aceeași greutate. Marocul (7.711 rezidenți) și Tunisia (5.620) cresc lent, în timp ce comunități istorice precum Eritreea, Etiopia și Somalia s-au redus cu 46-55%. Explicațiile țin de naturalizări și de mutarea în localitățile din jurul metropolei, unde chiria e mai mică.

Pentru cititorul din România, locul șase are o semnificație aparte. La nivel național, românii sunt cea mai numeroasă comunitate străină din Italia, cu peste un milion de persoane. La Milano însă, o parte dintre cei stabiliți aici au trecut prin procedura de naturalizare — 9.404 cetățenii acordate doar în 2025, un record pentru oraș, și 130.000 de la 2000 încoace — și nu mai apar în statistica „străinilor”. Alții s-au mutat în hinterland (zona periurbană din Lombardia, cu localități mai ieftine), unde traiul costă mai puțin.

Via Paolo Sarpi nu mai e Chinatown

Celebrul cartier chinezesc nu mai deține recordul. În zona Sarpi trăiesc 2.437 de chinezi, mai puțin decât la Villapizzone (3.134) sau Quarto Oggiaro (2.889). Cea mai densă concentrație e la Comasina, unde chinezii reprezintă 54% dintre străini. Cea mai mare enclavă egipteană stă la San Siro: 3.372 de persoane, adică 8% din toți egiptenii din oraș.

Cade și eticheta de cartier-ghetto. Muggiano, zonă rurală la marginea Milanoanei, are 7,3% străini, iar Trenno-Parco 7,8% — sub procentul din Duomo, 11,2%. În Buenos Aires-Porta Venezia trăiesc 8.886 de străini din 139 de țări. Nu un „barrio”, ci un sat global.

Mai puțini copii, tot mai mulți vârstnici

Minorii străini, între 0 și 17 ani, au scăzut cu 18,1% față de 2020 și cu un sfert față de 2012: de la 53.347 la 43.696. Pe celălalt versant, cei peste 65 de ani s-au înmulțit de cinci ori din 2000 și formează acum 7% din totalul străinilor. Comunitatea elvețiană are 31,4% pensionari, cea eritreeană 28%.

Unde e cea mai mare densitate? Parco Forlanini-Cavriano, cu 70,5% străini din totalul rezidenților. La valori absolute conduce Loreto-Casoretto-Nolo, cu 13.258 de persoane, iar San Siro are 35,4%. Cartierele centrale — Porta Magenta, Navigli, CityLife — stau în jurul a 10%.

Un oraș care, în cifre, arată mai degrabă ca o colecție de sate suprapuse decât ca o singură metropolă.

Sursa: Corriere Milano