Mircea Cărtărescu, la Festivalul Puerto de Ideas din Chile

Mircea Cărtărescu ajunge în Chile. La 70 de ani, unul dintre cei mai traduși scriitori români ai momentului susține duminică, 8 noiembrie, de la ora 12:30, conferința „La realidad como alucinación”, în cadrul Festivalului Puerto de Ideas — întâlnire anuală de idei care aduce la Valparaíso, pe coasta pacifică, scriitori, oameni de știință și gânditori din mai multe continente. Biletele s-au epuizat deja. Înainte de eveniment, autorul a stat de vorbă, pe îndelete, cu jurnaliștii de la Culto, suplimentul cultural al cotidianului chilian La Tercera.

Un servitor din Valahia care devine împărat

Subiectul întâlnirii este Theodoros, romanul apărut în 2022 și tradus în spaniolă la editura independentă Impedimenta. Povestea: un servitor din Valahia se transformă în pirat prin mările grecești, apoi în împărat al Abisiniei. Își schimbă numele de trei ori — Tudor, Theodoros, Tewodros al II-lea — și de fiecare dată începe o viață nouă, deși personajul rămâne același. „Este o poveste spusă de îngeri despre un tiran sângeros, dar și un fiu iubitor, al cărui suflet este disputat după moarte între Cer și Iad”, explică scriitorul.

Nu e un roman istoric, ține să precizeze autorul, ci „un roman despre romanul istoric”, un mecanism autorreferențial cu foarte multe roți dințate care funcționează împreună. „Cea mai bună descriere a cărții mele este tavanul pictat al unei catedrale uriașe, o alegorie barocă.” Acțiunea traversează trei continente și trei mii de ani, de la timpurile biblice ale lui Solomon și regina din Saba până la un Apocalips la 4 februarie 2041. „Sper să nu fiu profet!”, glumește el. Palmaresul îl ține, de altfel, în lista scurtă a marilor premii: Formentor (2018), FIL de Literatura en Lenguas Romances (2022), Mondello (2024) — și, an de an, în calculele caselor de pariuri pentru Nobel.

„Literatura adevărată e sufocată de cea comercială”

Diagnosticul pe care îl dă literaturii de azi e tăios. „Cred că trăim o epocă cu mai puțini scriitori mari decât în trecut”, spune Cărtărescu. Agenții și editorii impun autorilor „puterea și dorința de câștiguri rapide”, iar mulți scriitori aleargă după teme la modă și schelete ideologice. „Sunt vremuri de criză și de războaie, lumea e îngrijorată, iar artele au de suferit.” Rezistă, în viziunea lui, doar cei care ar scrie și dacă nimeni nu i-ar citi.

Despre raportul cu cititorul are o teorie simplă: cartea e o colaborare. „O carte mare nu valorează nimic fără un mare cititor.” Romanele sale nu sunt pentru divertisment, ci pentru descoperire de sine — poeme scrise de un poet pentru poeți, adică pentru oameni capabili să vadă frumusețea din lucrurile din jur. Realitatea și fantezia? Fețele aceleiași benzi Möbius, care par două, dar sunt una.

De ce funcționează cărțile lui la publicul hispanic

Cele mai fidelе lecturi ale sale vin din Spania și America Latină, iar autorul are o explicație în trei straturi: limba (româna e tot limbă latină), istoria — „și noi am avut, din păcate, multe dictaturi, de dreapta și de stânga” — și o preferință comună pentru fantastic, de la Eminescu la Mircea Eliade și Vasile Voiculescu. România nu are în Chile o comunitate numeroasă — diaspora românească de aici e discretă, răspândită mai ales între Santiago și orașele portuare —, dar un nume românesc pe afișul unui festival internațional contează pentru cititorii români din țară și de pe continent. Bucureștiul, de altfel, rămâne personajul central al operei: nu orașul real, ci „o stare de spirit, uneori un alter ego”. În Solenoid, orașul devine „cel mai trist oraș din lume”, cu mașinării steampunk în canalizare.

Inteligența artificială? „Un furt”

Întrebat despre scrierea cu ajutorul AI, răspunsul e fără nuanțe. „Pentru cei care scriu literatură azi, inteligența artificială a devenit o mare tentație. Eu scriu un roman în cinci ani. Să scrii unul similar în cincisprezece minute e, desigur, foarte atrăgător. Dar este un furt.” Nu l-ar folosi nici măcar pentru documentare. „Prefer să scriu încet și prost, cu propria mână, decât să produc tone de romane artificiale.” Conferința sa rămâne, pentru publicul chilian, un test de sală plină. S-a dat deja: nu mai există bilete.

Sursa: La Tercera