Olanda: pensionarul care a găzduit români, rămas fără pensie

Eric Daniëls, proprietarul unui fost complex monastic din Epe, și-a găsit contul mai sărac fără nicio explicație scrisă. Nu mai primea AOW-ul, pensia de stat olandeză, de 1.070 de euro pe lună. Cauza, spune el, este un litigiu vechi privind cazarea unor muncitori migranți, mulți dintre ei români. Primăria din Epe, comună din provincia Gelderland aflată la câțiva kilometri de Apeldoorn, îi reține astfel penalitatea de 75.000 de euro pe care i-a impus-o anterior.

Ce este, de fapt, „dwangsom"-ul

În Țările de Jos, administrația locală are la îndemână un instrument numit dwangsom – o penalitate coercitivă prin care primăria obligă pe cineva să respecte o regulă. Dacă situația nu se remediază, sumele se acumulează, iar autoritatea poate trece la recuperarea lor pe căi care, pentru un cititor din România, par neobișnuite. Aici, executarea silită a ajuns direct la venitul social al proprietarului. Un om care a intrat în conflict cu regulile de locuire se trezește, practic, fără bani de trai.

Mănăstirea transformată în adăpost pentru muncitori

Clădirea veche, scoasă din uz ca lăcaș religios, a fost folosită pentru cazarea lucrătorilor veniți din estul Europei. Modelul nu e singular în Olanda: serele din Westland, abatoarele din Brabant și depozitele logistice din porturi se bazează pe muncă migratorie, iar cazarea e adesea asigurată de angajator sau de intermediari. Pentru mii de români stabiliți în Țările de Jos, exact această zonă gri a locuințelor – supra-aglomerare, contracte vagi, spații neconforme – devine sursa unor conflicte cu primăria. Când autoritățile închid un imobil, pierd nu doar proprietarii, ci și oamenii care locuiau acolo.

În Epe, disputa s-a blocat. Nici primăria nu cedează, nici proprietarul. Iar în mijlocul acestui război administrativ a ajuns pensia unui om.

Cum ajunge o amendă să „mănânce" pensia

Mecanismul ridică semne de întrebare chiar și în presa locală. AOW – prescurtarea de la Algemene Ouderdomswet, legea pensiei de stat pentru vârstnici – este un venit protejat, plătit lunar de instituția de asigurări sociale. Faptul că o primărie poate pune sechestru pe el pentru o datorie administrativă arată cât de dure pot fi procedurile de executare în Olanda. Pentru românii care lucrează aici, lecția e practică: regulile locale de locuire nu sunt o formalitate. Nerespectarea lor poate costa, iar costul nu se oprește la o simplă notificare.

Un semnal pentru diaspora din Țările de Jos

Comunitatea românească din Olanda s-a format în valuri, mai ales în ultimele două decenii, în jurul locurilor de muncă din agricultură, industrie alimentară și construcții. Mulți dintre ei închiriază camere prin aceiași intermediari care semnează și contractele de muncă. Când primăria declară un imobil neconform, muncitorii sunt primii afectați – rămân fără adresă, fără acte clare, uneori fără loc de muncă. Conflictul din Epe nu este doar povestea unui proprietar nemulțumit. Este o fisură vizibilă într-un sistem care încă nu a găsit o soluție stabilă pentru cazarea celor care țin în funcțiune o parte din economia olandeză.

Deocamdată, Eric Daniëls spune că a rămas fără venit și așteaptă un răspuns. Primăria nu a comentat public detaliat cazul. Iar muncitorii care au locuit în vechea mănăstire așteaptă, la rândul lor, o decizie care să nu le strice și ultima certitudine: un acoperiș.

Sursa: Drimble