Pelerinaj la Kufstein: 500 de români ortodocși, în Austria

Un oraș din Tirol, plin de români

Kufstein e un oraș mic din landul Tirol, cunoscut mai ales pentru cetatea medievală care domină valea Innsului. Sâmbăta trecută, locul a fost luat de peste 500 de clerici și mireni ortodocși români. Au venit din Austria, din Germania și din România. Un pelerinaj care strânge la un loc o comunitate risipită prin trei țări.

Evenimentul a fost organizat în memoria sfinților Mărturisitori din Transilvania, cei care, potrivit tradiției bisericești, au apărat populația românească de trecerea forțată la uniatism și la calvinism (uniatismul fiind uniunea cu Roma păstrând ritul răsăritean, iar calvinismul — doctrina reformată răspândită în Transilvania habsburgică). Pentru refuzul lor, autoritățile imperiale i-au închis în cetatea de la Kufstein.

De ce o fortăreață devine loc de pelerinaj

Cetatea de la Kufstein a funcționat, în vremea stăpânirii habsburgice, ca închisoare pentru preoții și credincioșii care nu au acceptat schimbarea credinței. Zidurile acelea au devenit, peste decenii, un simbol al rezistenței prin credință. Iar pelerinajul de sâmbătă nu e o simplă excursie cu autocarul. Este o recuperare de memorie, făcută de oameni care trăiesc astăzi la sute de kilometri de locurile natale.

Prezența clericilor din Austria și Germania alături de credincioși veniți direct din România spune ceva despre felul în care diaspora își ține legătura cu rădăcinile. Nu prin discursuri, ci prin drumuri făcute împreună.

Parohia, coloana vertebrală a comunității

Românii din Austria s-au organizat, de la început, în jurul parohiilor ortodoxe — cea din Viena fiind cel mai vizibil punct de reper. Pentru un om plecat la muncă în Tirol sau în Vorarlberg, biserica rămâne locul unde aude limba română vorbită firesc și unde primește ajutor practic, de la acte la sfaturi pentru școală și grădiniță. În Austria, cultele religioase dobândesc personalitate juridică prin proceduri speciale, iar cultele recunoscute pot deține lăcașuri de cult, pot ține evidențe și pot primi anumite forme de sprijin de la stat (un regim diferit de cel din România, unde cultul se înregistrează prin lege specială și primează relația cu patriarhia).

Un pelerinaj de o zi nu schimbă vieți. Schimbă însă percepția. Credinciosul care muncește zece ore pe zi într-o bucătărie din Innsbruck se vede, pentru câteva ore, parte dintr-o poveste mai mare decât contractul de muncă și chiria lunară.

Trei țări, o singură procesiune

Faptul că pelerinii au venit din Austria, Germania și România arată cum s-a redistribuit geografia românească în Europa de Vest. Aceleași familii au copii în Viena, părinți în Cluj și rude la München. Evenimentul de la Kufstein a funcționat, practic, ca o reuniune transfrontalieră, cu cântări bisericești în loc de small talk și cu o liturghie ținută în aer liber, sub zidurile cetății.

Organizatorii au mizat pe simbol, nu pe spectacol. Nu au fost anunțate concerte, târguri sau invitați politici. Doar slujbe, procesiune și pelerini. Modest, dar suficient cât să umple cetatea.

Ce rămâne după o zi de pelerinaj

Rămân legăturile. Preoții din Austria și Germania se cunosc mai bine între ei, iar credincioșii care vin din România descoperă că diaspora nu e un deșert spiritual, ci o rețea de parohii active. Pentru mulți dintre participanți, drumul la Kufstein a fost primul contact cu o comunitate ortodoxă românească din afara țării. Asta contează mai mult decât cifra de 500 din comunicat.

Iar cetatea din Tirol, care a fost cândva loc de detenție, a găzduit sâmbătă o sărbătoare. Istoria își cere, uneori, revanșa pe tăcute.

Sursa: Orthodoxie.com