Piacenza, Italia: 20 de ani de comunitate ortodoxă română

Sâmbătă, 1 noiembrie, comunitatea ortodoxă română din Piacenza a împlinit douăzeci de ani. Sărbătoarea s-a ținut la biserica din via Campagna 79, cu un episcop sosit special de la Roma. În sală s-au aflat și primarul Katia Tarasconi, împreună cu consilierul municipal Salvatore Scafutto.

Data nu pare aleasă la întâmplare. În Italia, 1 noiembrie — Tutti i Santi — este zi liberă națională (o sărbătoare legală, cu școli și oficii publice închise). Pentru mulți dintre românii care lucrează în fabricile, serele și depozitele din provincia Emilia-Romagna, a fost singura zi din săptămână când au putut ajunge la slujbă fără să ceară liber de la muncă.

Un oraș de provincie, nu o metropolă

Piacenza nu e Milano. Nici Roma. E un oraș de vreo 100.000 de locuitori, așezat pe malul Padului, la granița dintre Emilia-Romagna și Lombardia, unde românii au ajuns masiv după 2000, în construcții, agricultură și îngrijirea persoanelor vârstnice. La nivel național, cetățenii români rămân prima comunitate străină din Italia, cu aproximativ un milion de rezidenți înregistrați în registrele primăriilor. O parte importantă trăiește exact în nordul țării, în regiunile unde se află și Piacenza. De aceea aniversarea de aici nu e un episod izolat, ci oglinda a ce se întâmplă în zeci de orașe italiene medii.

Spații de cult, între primărie și comunitate

În multe orașe italiene, parohiile ortodoxe române s-au instalat în hale, depozite sau foste săli reconvertite, pentru că ridicarea unei biserici noi cere ani de autorizații și bani pe care comunitățile nu-i au. Soluția obișnuită rămâne concesiunea de la primărie — un contract prin care administrația locală dă cultului folosința unui spațiu public, pe termen lung și, de multe ori, cu chirie simbolică. Procedura nu e automată: trece prin comisii, prin planuri urbanistice și prin negocieri care pot dura luni sau ani. Când o parohie rezistă două decenii într-un astfel de cadru, longevitatea spune mai mult decât slujba aniversară.

Un episcop de la Roma și un primar în sală

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei funcționează cu sediul la Roma din 2007. Vizita unui ierarh într-o parohie de provincie nu e doar ceremonială. Aduce recunoașterea că parohia există în structura bisericească, binecuvântarea pentru lucrările făcute și, uneori, o mână de ajutor la hârtii. De partea cealaltă, prezența primarului Katia Tarasconi și a consilierului Salvatore Scafutto arată felul în care administrația locală privește comunitatea: un partener stabil, cu biserică, sărbători și enoriași care apar în evidențele fiscale ale orașului. Nu e un detaliu mic într-o țară unde dezbaterea despre imigrație rămâne aprinsă și unde fiecare aniversare etnică intră, vrând-nevrând, în conversația publică.

A doua generație, partea nevăzută a bilanțului

Douăzeci de ani înseamnă și o generație. Copiii care au venit în 2005 cu părinții merg acum la licee italiene, vorbesc limba de acasă cu accent și pe cea a școlii fără niciunul. Mulți dintre ei nu mai calcă des în biserică, dar vin la aniversări, la Paște, la hram. Pentru parohie, întrebarea care urmează nu e cum se păstrează sala din via Campagna 79, ci cum se păstrează legătura cu ei. Răspunsul nu s-a dat încă. Cert e că sâmbătă, la Piacenza, o biserică de cartier a reușit să adune în aceeași zi un episcop, un primar și câteva sute de oameni care, acum două decenii, nu se cunoșteau.

Sursa: IlPiacenza