Româncă judecată în Italia după ce a plecat cu fiica în România

Un tribunal din Sondrio, în Lombardia, a deschis procesul unei femei de origine română acuzată că și-a reținut fiica în România, departe de tatăl rămas la Chiavenna. Faptele datează din iunie 2024. Până astăzi, femeia nu a fost găsită, iar fetița — acum în vârstă de 12 ani — nu a mai revenit în Italia.

O vacanță anunțată, un drum fără întoarcere

Înainte de plecare, femeia născută în 1993 și-a dat demisia de la magazinul unde lucra. Le-a spus angajatorilor că a găsit un post mai bine plătit. Apoi l-a anunțat pe soț, un mic antreprenor în construcții, că vrea să ducă fetița în România, țara din care provine, pentru o vacanță și câteva săptămâni la bunicii materni. „Sunt în concediu și profit de ocazie ca să o duc pe fiica noastră la părinții mei”, i-ar fi spus ea, potrivit reconstituirii publicate de La Provincia Unica Tv. Data revenirii fusese stabilită de la bun început.

N-a respectat-o. Soțul a așteptat câteva zile. Apoi a încercat s-o sune, fără succes. La un moment dat, tot mai îngrijorat, bărbatul de 44 de ani a depus o plângere la carabinierii din Chiavenna (armă a forțelor de ordine italiene, cu competențe atât civile, cât și militare). Ancheta a pornit imediat.

De la plângere la trimiterea în judecată

Carabinierii au sesizat Procura Republicii de la Sondrio (parchetul competent teritorial), condusă atunci de Piero Basilone. De dosar s-a ocupat procurorul Chiara Costagliola, între timp transferată la Milano. Ancheta a mers mai departe fără ea. În ultimele săptămâni, femeia — încă de negăsit, apărată de avocatul Alberto Zulian, cu birou la Bormio — a fost trimisă în judecată. Nu este, deocamdată, vizată de un mandat internațional de arestare.

Prima audiere a avut loc zilele trecute, la Tribunalul din Sondrio: o ședință-filtru în care judecătorul Davide Morini a admis lista martorilor propuși de acuzare — reprezentată de procurorul onorific Anna Vitali — și de apărare. Acuzația se sprijină pe articolul 574 bis din Codul penal italian: sustragerea minorului de la părintele care exercită responsabilitatea parentală, prin reținerea copilului în străinătate împotriva voinței acestuia. Dezbaterile sunt programate la mijlocul lunii februarie. Tatăl se poate constitui parte civilă (costituzione di parte civile) chiar la deschiderea procesului. Legislația italiană permite ca judecata să continue și în lipsa inculpatei, dacă aceasta e declarată imposibil de găsit.

Fără telefon, fără videochiamate, de doi ani

De la plecare, bărbatul nu a mai vorbit cu fiica sa. Nici măcar o convorbire video. „Iar suferința lui nu e mică”, spune cine îl cunoaște. Fetița avea zece ani în 2024 și mergea cu regularitate la școală în Chiavenna. Acum are 12. Tatăl speră ca procesul să dezlege situația și să o readucă acasă.

Chiavenna e un orășel de munte din Valchiavenna, aproape de granița cu Elveția, într-o zonă cu prezență românească numeroasă. În peninsulă, românii rămân cea mai mare comunitate străină — peste un milion de persoane, cu o concentrare puternică și în Lombardia. Iar dosarele în care un părinte pleacă cu copilul în altă țară ajung periodic pe masa instanțelor italiene. Pentru cititorul din România, miza e dublă: felul în care justiția italiană tratează un astfel de caz și ecoul pe care îl are asupra imaginii comunității.

Un verdict nu aduce automat copilul înapoi. Orice readucere în Italia presupune proceduri separate, iar o condamnare rămâne, pentru tatăl din Chiavenna, doar un pas. Fiica lui are 12 ani acum. Și nu a mai trecut pragul casei de doi ani.

Sursa: La Provincia Unica Tv