Românca Nicoleta Iamandi a deschis un restaurant românesc în Carmaux

Nicoleta Iamandi, româncă de 49 de ani, gătește sarmale și supă de fasole într-un restaurant deschis pe piața centrală din Carmaux, în Franța.

Românca Nicoleta Iamandi a deschis un restaurant românesc în Carmaux

Un nou restaurant a deschis pe place Gambetta, în inima localității Carmaux, un orășel de vreo 10.000 de locuitori din departamentul Tarn, în sud-vestul Franței. În spatele firmei Noblesse LV este Nicoleta Iamandi, o româncă de 49 de ani care gătește ea însăși. A intrat în peisajul local în doar câteva săptămâni.

Primarul, printre primii clienți

François Bouyssié, primarul din Carmaux, a fost unul dintre primii clienți ai localului. Și-a ținut acolo chiar una dintre întâlnirile periodice cu locuitorii — „petits-déjeuners avec le maire”, un format informal prin care edilii din Franța își întâlnesc cetățenii la o cafea, fără birou, fără dosare și fără programări. Într-un oraș care a trăit din mineritul de cărbune și care, ca multe altele din provincie, duce o luptă discretă pentru a-și ține magazinele deschise pe piața centrală, un local nou nu e un detaliu. E un semn că piața respiră.

„Eu gătesc”

Cine stă la cuptor? „Eu gătesc”, spune Nicoleta Iamandi, simplu. „În fiecare dimineață mă trezesc la 6 și vin aici.” La nevoie, bucătăria e întărită de fiul și de nora sa. Împreună pot servi aproximativ 35 de persoane în sală — „couverts”, adică locuri la masă, unitatea standard după care se măsoară capacitatea unui restaurant francez — plus terasa.

Meniul care i-a cucerit pe angajații băncii de alături

Clientela s-a lipit repede. Printre fidelii localului se numără salariații de la Crédit Agricole, banca cu cea mai deasă rețea rurală din Franța, al cărei sediu e chiar alături. Pe masă ajung sarmalele („chou farci”), supa de fasole, gogoșile și un platou mare tradițional de carne. „Fac de fiecare dată lucruri diferite. Vreau ca lumea să descopere”, explică restauratoarea. Bucătăria românească rămâne puțin cunoscută dincolo de Rin, iar în Tarn adresele de acest tip se numără pe degete — motiv în plus ca deschiderea să fie remarcată de presa locală.

„De ce să nu aducem România aici?”

Nicoleta nu încearcă să reproducă o bucătărie de casă pentru conaționali. „Multă lume vrea să meargă în România, așa că de ce să nu aducem România aici?”, spune ea. Și adaugă, la fel de tranșant: „Nu fac restaurantul ăsta pentru români.” Miza e un public curios, care gustă o dată și revine: „Oamenii descoperă și revin cu plăcere.”

Pentru comunitatea românească din Franța — câteva sute de mii de persoane, concentrate mai ales în regiunea pariziană, dar tot mai prezente în orașele de provincie — astfel de adrese sunt rareori doar afaceri. Funcționează ca vitrine. Iar o vitrină care se deschide pe piața centrală a unui orășel francez, cu primarul ca prim client, cântărește greu în relația cu locul care te găzduiește.

LV, de la numele copiilor

De unde vine numele, însă? LV sunt inițialele copiilor ei. Iar „noblesse” — pentru că, spune Nicoleta, „fac ceva nobil, în sensul de ceva fin, de ceva bun”. Un răspuns care spune destul despre ambiția din spatele tejghelei. La Carmaux, pe locul fostelor corvezi miniere, sarmalele au început să aibă clientelă stabilă.

Sursa: Actu.fr

Distribuie