CEDO, Strasbourg: avocat român, 2 ani interdicție pentru AI
Un avocat român nu mai poate reprezenta clienți la CEDO timp de doi ani, după ce a depus o cerere cu jurisprudență inventată de inteligența artificială.
Un avocat român a fost exclus pentru doi ani de la bară la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Decizia a fost semnată de președintele instanței, Mattias Guyomar, pe 13 noiembrie, și nu are legătură cu fondul vreunui dosar. Ci cu o cerere scrisă în care apărătorul a citat hotărâri care nu există.
Curtea are sediul la Strasbourg, în Franța, și judecă plângerile cetățenilor din 46 de state împotriva propriilor guverne (CEDO nu este o instanță de apel, ci ultima treaptă pentru încălcarea drepturilor prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului). Acolo ajung, în fiecare an, mii de dosare românești.
Jurisprudență generată, paragrafe inexistente
Dintr-o comunicare scrisă a Curții reiese mecanismul. Avocatul a apelat la inteligența artificială pentru a-și redacta observațiile, iar instrumentul i-a livrat „hotărâri” plauzibile — nume de cauze, numere de dosar, fragmente de motivare — care însă nu se regăsesc în deciziile reale ale instanței. O secție a Curții a constatat că în cerere apar și paragrafe care lipsesc din hotărârile citate.
Avocatul a recunoscut. A spus că a folosit AI-ul ca să-și scrie observațiile și că a făcut „citații eronate”. Secția a notat, în propunerea înaintată președintelui, că apărătorul nu a verificat suficient jurisprudența invocată. Iar consecința a fost concretă: judecătorii au pierdut timp ca să controleze, rând cu rând, tot ce scria în cerere.
Regula care sancționează avocatul, nu clientul
Instrumentul juridic există de mai mult timp. Articolul 44D din Regulamentul Curții îi permite președintelui ca, „în circumstanțe excepționale”, să interzică unui avocat să reprezinte sau să asiste o parte în fața instanței. Sancțiunea nu e penală. E o măsură de ordine internă, luată pe baza regulamentului propriu al Curții, nu o decizie a unei instanțe penale franceze.
Ceea ce nu înseamnă că e lipsită de greutate. Pentru un avocat care practică dreptul european al drepturilor omului, doi ani de interdicție la Strasbourg înseamnă, practic, doi ani în care nu poate duce niciun dosar propriu la CEDO. Poate lucra pe plan intern, poate pregăti cereri, dar nu poate semna și nu poate pleda acolo.
Ce înseamnă pentru românii cu dosare la Strasbourg
Românii din Franța — una dintre cele mai numeroase comunități românești din vestul Europei — au ajuns la CEDO atât ca reclamanți, cât și ca profesioniști: avocați, interpreți, juriști în cabinete din Strasbourg, Lyon sau Paris. Pentru ei, decizia e un semnal profesional clar. Instrumentele de redactare asistată sunt utile, dar citatul rămâne responsabilitatea celui care semnează.
Iar pentru reclamantul obișnuit — românul care depune o cerere după un proces pierdut acasă — lecția e mai simplă. Un avocat care promite că „rezolvă totul” cu ajutorul inteligenței artificiale nu are cum să garanteze ce nu poate verifica. Curtea de la Strasbourg a arătat acum, public, ce se întâmplă când cineva nu verifică. O decizie de două pagini. O interdicție de doi ani.