Românca șofer de TIR în Spania: 3.000 € pe lună, departe de copii

Adriana Gangu, 41 de ani, conduce un camion articulat în Spania și câștigă peste 3.000 de euro pe lună. Prețul: de luni până vineri nu-și vede copiii.

Românca șofer de TIR în Spania: 3.000 € pe lună, departe de copii

Adriana Gangu are 41 de ani, locuiește în Requena (Valencia) și din 2024 conduce un camion articulat de mare tonaj pentru compania Sertranin, cu baza în Minglanilla (Cuenca). În octombrie a încasat peste 3.000 de euro. Pare o poveste de succes pur. Nu este. „Plecu lunea și mă întorc vinerea. Nu lucrez în weekend și pot dormi cu copiii mei”, explică ea pentru El Español, ediția Castilla-La Mancha. Cinci zile departe de casă, două acasă. Așa arată bilanțul lunar.

De la cules, la volanul unui articulat

Drumul ei spre cabină nu a fost o vocație. A fost o necesitate. A emigrat din România la 18 ani și a lucrat 22 de ani în agricultură. Apoi fiica cea mare a intrat la universitate: „Trebuia să-i plătesc studiile, chiria...”. Prietenii au încurajat-o, ea a investit timp și bani, iar permisurile C și C+E plus CAP (Certificatul de Aptitudine Profesională, atestatul obligatoriu în UE pentru șoferii profesioniști) au venit după mai bine de un an de efort. „La început a fost greu, plângeam mult. Mi-a luat timp să mă obișnuiesc cu dimensiunile”, mărturisește șoferița.

În Spania trăiește una dintre cele mai numeroase comunități de români din afara granițelor, iar transportul rutier a devenit pentru mulți dintre ei o rampă de integrare economică rapidă, deși solicitantă. Sectorul spaniol duce lipsă de șoferi: 25.000 de persoane au carnetul profesional și nu profesează, într-o țară cu aproximativ 250.000 de camionieri.

Regulamentul care îi măsoară fiecare minut

Jurnalele ei de lucru ajung și la 13-15 ore, dar la volan comanda o are tahograful (aparatul care înregistrează electronic timpii de conducere și de odihnă) și Regulamentul european CE 561/2006, care fixează maximum nouă ore de condus pe zi, extensibile la zece doar de două ori pe săptămână. „La fiecare patru ore și jumătate trebuie obligatoriu să facem o pauză de 45 de minute”, spune Gangu. Legea cere și un repaus minim de 11 ore între ture, care poate coborî la nouă ore de trei ori pe săptămână.

Ea încearcă să optimizeze timpii, strict în limitele legii, pentru o nómina mai mare. „În octombrie am câștigat peste 3.000 de euro. Sunt salarii bune dacă muncești mult și faci kilometri”, spune ea. Ruta obișnuită: Valencia-Bilbao.

„Dar tu crezi că poți parca asta?”

La dificultatea tehnică s-au adăugat prejudecățile. Femeile reprezintă abia 2% din camionierii Spaniei. Adriana își amintește o manevră cu remorcă lungă într-un depozit din Alcalá de Henares, când un coleg i-a aruncat o întrebare batjocoritoare. „Mi-a zis: «Dar tu crezi că poți parca asta?». I-am răspuns: eu cred că da. Și am băgat-o din prima”, povestește ea.

Un camion parcat în weekend, lângă copii

Cel mai greu nu e însă manevra. E despărțirea. „Foarte greu e să nu-ți vezi copiii de luni până vineri”, spune Adriana, mamă singură de un an. Aici, compania i-a sărit în ajutor: prima dată i-a permis să ducă TIR-ul în weekend într-o parcare păzită din Valencia, ca să se odihnească mai bine, iar recent i-a reorganizat rutele pe loc, după ce fiica ei s-a accidentat la un picior. „Dacă fac asta, o fac pentru a le da ce e mai bun copiilor mei”, încheie ea. Empatia aceea o face, spune ea, „foarte mulțumită” de meseria pe care și-a ales-o la 40 de ani.

Sursa: El Español

Distribuie