Românul care a lăsat Spania pentru București: «Mi-am făcut calculele»

Claudiu Bogdan a plecat din România ca adolescent și s-a întors după zece ani. Între cele două momente au stat serele din Almonte (Huelva), șantierele din Andaluzia, un an de inginerie spațială abandonat la timp și un curs de programare care i-a schimbat traiectoria. Astăzi lucrează la București, în dezvoltare de software și campanii publicitare pentru clienți.

Un traseu început în serele din Andaluzia

Nu a fost o plecare dramatică și nici o întoarcere bruscă. „Nu a fost o decizie impulsivă, mi-am făcut calculele”, spune el. Primele luni în Spania nu au fost simple, însă adaptarea i s-a părut „relativ bună”, în ciuda barierei lingvistice. „Provocarea era să-mi fac prieteni, ceva complicat dacă nu vorbești limba. Mi-a luat ceva timp să mă adaptez”, a povestit într-un interviu publicat pe YouTube.

Almonte, în provincia Huelva, e una dintre localitățile andaluze care trăiesc din cultura căpșunilor. Aici au lucrat, an după an, mii de români veniți pentru sezon. Spania găzduiește una dintre cele mai mari comunități românești din afara granițelor, iar în unele comune din sudul țării românii sunt printre cele mai numeroase minorii locale. Integrarea se face acolo prin muncă, nu prin cursuri: spaniola se învață la seră, la vie, pe șantier.

„Am învățat să culeg măsline și căpșuni”, a rezumat Bogdan anii de agricultură. A trecut apoi prin construcții. Însă intenția lui era alta: să ajungă la o meserie legată de materiile pe care le studiase.

De la inginerie spațială la cod

Se înscrisese la inginerie spațială în Spania. A renunțat când a înțeles că nu era vocația lui — o decizie la fel de calculată ca toate celelalte. A urmat un program de certificare profesională derulat de Google pentru dezvoltarea de software (cursuri online recunoscute de angajatori, fără diplomă universitară), pe care l-a combinat cu studii de programare.

De ce a ales Bucureștiul, nu o revenire în Spania

„Ideea mea era să învăț să programez și să văd dacă pot câștiga ceva bani în România, ca să pot obține un job în alte țări”, a explicat el. Altfel spus, țara de origine a fost un punct de lansare, nu o destinație finală. Pentru un tânăr cu cetățenie europeană, granițele sunt reversibile: poți pleca, poți reveni, poți pleca din nou.

Bucureștiul i-a dat primul post specializat — dezvoltare de software și campanii publicitare pentru clienți. Sectorul IT local, alimentat de outsourcing și de salarii mai mici decât în vestul Europei, a absorbit de ani buni tineri care învață meseria acasă și apoi lucrează pentru firme din străinătate. Serviciile digitale se mută ușor peste hotare, iar asta schimbă socotelile multor români din diaspora.

Povestea lui Bogdan nu e o anomalie, ci un model care prinde contur. O parte dintre românii din Spania ajung la un moment în care cântăresc costul chiriei din Andaluzia, al salariului și al depărtării de familie. Unii rămân, alții fac drumul invers. De experiență în programare are parte și acasă, iar el continuă să lucreze la proiecte digitale, indiferent de unde se află biroul.

Sursa: Diario AS