Deținut român în Szeged, acuzat că a mințit că a fost bătut

Un bărbat român care își ispășea pedeapsa în închisoarea din Szeged, în sudul Ungariei, la vreo 170 de kilometri de Timișoara, a fost trimis în judecată după ce a reclamat că un gardian l-a lovit. Plângerea s-a dovedit inventată. Parchetul districtual din Szeged cere acum un an suplimentar de detenție, fără nicio șansă de liberare condiționată.

Anunțul a venit vineri, de la purtătorul de cuvânt al parchetului. Potrivit rechizitoriului, bărbatul a depus sesizarea împotriva unui angajat cu statut de funcționar public al instituției penitenciare, susținând că acesta i-ar fi călcat pe picior cu bocancii. Din lovitură, scria el în plângere, i-ar fi rezultat o leziune care se vindecă în cel mult opt zile.

Un bocanc, oainte de toate, o declarație

În dreptul ungar, pragul de opt zile nu este întâmplător. Vătămarea care se vindecă în acest interval intră în categoria „ușoarei vătămări corporale” și poate fi pedepsită. Practic, reclamantul descria o faptă cu încadrare penală. De aici și miza: nu o simplă nemulțumire, ci o acuzație formală împotriva unui om al sistemului.

Procurorii au luat sesizarea în serios. Au audiat, au verificat, au reconstituit momentul. Concluzia anchetei a fost exact invers față de versiunea din plângere: agresiunea nu a existat. Nicio lovitură, nicio leziune, niciun bocanc.

Acuzația care se întoarce împotriva reclamantului

De aici a pornit al doilea dosar. Parchetul districtual din Szeged (Szegedi Járási Ügyészség) îl acuză pe bărbat de acuzare falsă — hamis vád în terminologia penală ungară —, infracțiune care, în Codul penal de la Budapesta, protejează înfăptuirea justiției, nu doar imaginea unei persoane.

Dosarul are și o parte de procedură care merită explicată. Dacă inculpatul își recunoaște vinovăția și renunță la dreptul la judecată — o instituție ungară prin care acuzatul acceptă ca instanța să decidă pe baza dosarului, fără o dezbatere completă —, parchetul propune un an de închisoare în plus față de pedeapsa pe care o ispășește deja. Și un lucru rar: excluderea oricărei forme de liberare condiționată.

Decizia finală îi aparține Judecătoriei din Szeged (Szegedi Járásbíróság), care va stabili dacă acuzația se susține. Până atunci, bărbatul rămâne acolo unde este.

La câteva ore de graniță

Szegedul nu e un oraș străin pentru români. E punctul în care autostrada dinspre Arad se termină, iar studenți, muncitori și navetiști trec zilnic în ambele sensuri. În Ungaria trăiește o comunitate românească de câteva zeci de mii de oameni, potrivit recensămintelor recente, concentrată chiar în zona de sud-est, aproape de graniță — la Békéscsaba, Gyula, dar și în jurul Szegedului.

O parte dintre ei muncesc sezonier în agricultură sau în fabrici, o parte s-au stabilit definitiv. Unii ajung, însă, și pe băncile tribunalelor. Pentru ei, un detaliu contează: cetățenii români aflați în detenție în Ungaria au dreptul să ceară asistență consulară de la Consulatul General al României la Szeged — de la notificarea familiei până la informații despre stadiul dosarului. Nu e un drept automat exercitat; trebuie solicitat.

Sistemul ungar de executare a pedepselor nu face diferență între deținuți după cetățenie atunci când anchetează o plângere internă. Fiecare sesizare împotriva unui gardian este verificată, iar fiecare verificare lasă urme. De data aceasta, urma duce înapoi spre cel care a reclamat.

Cazul nu spune nimic despre cât de corect funcționează închisoarea din Szeged. Spune doar atât: o hârtie depusă într-un dosar poate costa un an de libertate. Instanța va decide dacă prețul se aplică.

Sursa: Szeged365