Românii din Orosháza, chemați la audiere publică pe 17 noiembrie

Autoguvernarea Minorității Române din Orosháza, oraș din sud-estul Ungariei, a convocat o audiere publică pentru marți, 17 noiembrie, de la ora 14:30. Întâlnirea are loc în sala de la etajul II, camera 22, a Primăriei din Orosháza (Szabadság tér 4-6). Cetățenii interesați sunt invitați să pună întrebări și să vină cu propuneri, potrivit anunțului publicat de organizator.

Ce înseamnă, de fapt, o „audiere publică” în Ungaria

Nu este o dezbatere electorală și nici o ședință de consiliu local obișnuit. Audierea publică (în maghiară, közmeghallgatás) este mecanismul prin care o autoguvernare a unei minorități naționale își consultă cetățenii — o procedură prevăzută de legislația maghiară privind drepturile minorităților, potrivit căreia aceste structuri trebuie să organizeze periodic asemenea întâlniri deschise.

Sistemul merită explicat, pentru că la București pare mai degrabă exotic. În Ungaria, minoritățile recunoscute oficial — între care și cea română — își aleg, la alegerile locale, propriile „autoguvernări” (un fel de consilii minoritare cu personalitate juridică). Acestea primesc finanțare de la bugetul de stat și de la bugetele locale și se ocupă de păstrarea limbii, a tradițiilor, de activități culturale, de emisiuni și, acolo unde există școli minoritare, de educație. Nu au putere administrativă reală. Au, în schimb, dreptul la voce.

Un oraș cu memorie românească, într-un județ de frontieră

Orosháza se află în județul Békés, aproape de granița cu România — zona în care comunitatea românească din Ungaria are cele mai vechi rădăcini. Numărul celor care se declară români la recensăminte este mic, de ordinul câtorva mii la nivel național, iar asimilarea a lucrat decenii la rând. Tocmai de aceea fiecare astfel de convocare contează.

„Așteptăm întrebările și sugestiile cetățenilor interesați”, se arată în anunțul autoguvernării. Formularea e seacă, administrativă. În spatele ei stă însă singura ocazie formală, într-un an, în care un român din Orosháza poate intra într-o sală și poate cere socoteală celor care administrează banii alocați comunității sale.

La astfel de întâlniri se discută, de regulă, despre programele culturale ale anului, despre bursele pentru tinerii care învață limba română, despre starea sălilor de curs sau despre raportările financiare. Nimic spectaculos. Și totuși esențial, pentru că transparența unei instituții atât de mici este singurul test credibil al faptului că minoritatea există instituțional, nu doar pe hârtie.

De ce contează pentru cititorul din România

Românii din Ungaria nu sunt o comunitate de migranție recentă. Sunt vecini de veac, rudiți ai celor din Arad, Bihor sau Timiș, despărțiți de graniță printr-o linie trasată în 1920. Budapesta finanțează autoguvernările minoritare, iar Bucureștiul, prin consulatul de la Gyula și prin Institutul Cultural Român, susține o parte din proiectele culturale. Între aceste două mecanisme, viața cotidiană a comunității se desfășoară la scară mică: o carte, o sărbătoare, o sală de clasă.

Accesul la audiere este liber. Nu e nevoie de inscriere prealabilă, de carnet de membru sau de invitație nominală — anunțul adresează explicit „cetățenii interesați”. Pentru cine are o problemă concretă, o întrebare sau o propunere, adresa e simplă: Primăria din Orosháza, Szabadság tér 4-6, etaj II, camera 22, marți, 17 noiembrie, ora 14:30. O oră și jumătate de discuții, într-un oraș de provincie din Ungaria, spune mai mult despre soarta unei minorități decât multe declarații oficiale.

Sursa: OrosCafé