Germania dezbate ajutoarele sociale pentru românii din satele de romi

O documentație a postului public german MDR (televiziunea publică a landurilor Saxonia, Saxonia-Anhalt și Turingia) readuce în prim-plan un subiect incomod de o parte și de alta a graniței: banii de asistență socială din Germania care ajung, prin libera circulație europeană, în satele de romi din România. Materialul „EU-Armutsmigration: Sozialstaat in der Sackgasse?“, semnat de jurnalista Jana Gareis, continuă o anchetă realizată de aceeași autoare acum opt ani și a stârnit imediat reacții în presa germană, inclusiv un comentariu virulent publicat de Tichys Einblick, de unde provin datele citate mai jos.

Alocația pentru copil, ajutorul de chirie și venitul minim

În centrul discuției stau trei tipuri de plăți pe care statul german le acordă, în anumite condiții, oricărui rezident legal: Kindergeld (alocația pentru copii), Wohngeld (ajutor pentru plata chiriei) și Grundsicherung, venitul minim plătit în baza legii SGB II – numit până de curând Hartz IV, azi Bürgergeld. Pentru o familie numeroasă, suma cumulată poate depăși cu mult câștigul unui salariu mediu din România. Asociația Orașelor și Comunelor din Germania (Städte- und Gemeindebund, organismul care reprezintă administrațiile locale) a confirmat pentru MDR un calcul vehiculat de ani buni: până la 4.500 de euro pentru o singură familie, față de circa 1.500 de euro net în țara de origine.

Un primar din zona de unde pleacă migranții o spune fără ocolișuri: banii se adună repede și funcționează „ca un tezaur pentru țara și copiii noștri din România“. Comunitatea românească din Germania, una dintre cele mai numeroase din diaspora, urmărește de ani buni astfel de dezbateri, pentru că ele ajung să definească imaginea publică a tuturor românilor, nu doar a câtorva sute de familii vizate de anchetă.

Hagen și Magdeburg: cifrele care au inflamat discuția

Documentarul aduce în față două orașe. În Hagen (landul Renania de Nord-Westfalia), aproximativ 70 la sută dintre cei 4.500 de români înregistrați trăiesc din ajutoare sociale; în 2013 erau 52 de beneficiari. La Magdeburg, capitala landului Saxonia-Anhalt, numărul românilor s-a înmulțit de douăzeci de ori după 2014, iar plățile au crescut de la 140.000 de euro la peste trei milioane de euro pe an. La nivel federal, sumele acordate cetățenilor români în baza legii SGB II au urcat, potrivit materialului, de la 143.000 de euro în 2013 la peste trei milioane de euro.

De ce contează ianuarie 2014

Explicația ține de o dată precisă. La 1 ianuarie 2014 au căzut ultimele restricții pe piața muncii pentru români și bulgari, odată cu intrarea deplină în vigoare a liberei circulații (Freizügigkeit – dreptul cetățeanului UE de a trăi și de a munci în alt stat membru, cu condiția înregistrării la autoritatea locală). Dreptul la liberă circulație nu echivalează automat cu dreptul la ajutor social: acesta din urmă depinde de rezidență, de statutul de angajat sau de alte criterii stabilite de fiecare stat. Tocmai de aici pornesc tensiunile dintre administrațiile locale germane și Bruxelles.

Primarul din Magdeburg și răspunsul Comisiei

Simone Borris, primarul orașului Magdeburg, susține că municipalitățile nu au alternativă, fiindcă legile le obligă să pună în aplicare ce le este impus. În Hagen există totuși un set de instrumente locale pentru închiderea sau reabilitarea imobilelor insalubre, ceea ce ar trebui să descurajeze anumite modele de afaceri cu chirii. Comisia Europeană a răspuns echipei MDR, potrivit aceleiași surse, că libera circulație nu trebuie să împovăreze sistemele de asistență socială ale statelor gazdă – o formulare pe care jurnaliștii germani au catalogat-o drept evazivă.

Românii nu sunt romi, iar confuzia costă

Materialul alunecă de mai multe ori între „români“ și „romi“, iar comentariul din Tichys Einblick merge mai departe, cu accente care depășesc simpla critică a unui sistem social. Distincția contează. Romii sunt o minoritate etnică, prezentă și în România, și în Germania; românii sunt cetățeni ai unui stat membru UE, indiferent de etnie. Cifrele invocate în documentar descriu câteva mii de familii, în timp ce majoritatea covârșitoare a românilor stabiliți în Germania lucrează cu contract, în construcții, îngrijire, logistică sau IT, și plătesc contribuții. Ancheta notează și un detaliu care ar trebui să dea de gândit dincolo de statistici: unii copii vorbesc, după zece ani petrecuți în Germania, o germană șchioapă, iar părinții lor aproape deloc – ceea ce închide orice dialog cu vecinii și orice șansă reală pe piața muncii.

Dezbaterea germană despre costurile sociale ale migrației intracomunitare nu dă semne că se va stinge. Pentru cititorul din România, miza e dublă: cum arată satul care s-a ridicat din alocații și cum arată orașul german care a plătit factura.

Sursa: Tichys Einblick