Român întors acasă după 20 de ani: de ce Spania nu mai atrage

David Ci, creator de conținut cunoscut pe rețele sociale ca Rimbuxx, a trecut granița în sens invers. După 20 de ani petrecuți în Spania, s-a întors în orașul natal din România și a filmat ce a găsit acolo. Concluzia lui, rostită sec: „Nu iese la socoteală” să mai pleci. Filmulețul a devenit rapid subiect de discuție în comunitatea românească din peninsulă, unde cifrele confirmă, încet-încet, aceeași tendință.

Locul doi pe lista afiliaților, dar cifrele scad

Spania a depășit pentru prima dată pragul de 3 milioane de lucrători străini afiliați la Seguridad Social, sistemul public de asigurări sociale în care fiecare angajat și firmă varsă contribuții lunare. Pe aceste liste, marocanii ocupă primul loc, cu 383.377 de persoane. Urmează românii, cu 350.487. Columbeini sunt 236.442, venezuelenii 170.919, italienii 166.995.

Românii rămân, așadar, a doua comunitate de străini din regatul iberic. Peste 600.000 de persoane, potrivit INE (Institutul Național de Statistică de la Madrid). Cifra ascunde însă o scădere de peste 30% față de 2012. Fluxul s-a inversat fără titluri mari, fără aer de criză. Pur și simplu, tot mai puțini fac drumul spre vest.

„România nu mai e țara săracă din care am plecat”

Primul lucru pe care l-a remarcat la revenire a fost atmosfera economică. „România nu mai e acea țară săracă din care am plecat acum 20 de ani pentru o viață mai bună”, spune el în video, adăugând că situația s-a îmbunătățit considerabil.

A stat de vorbă cu tineri din oraș. Aceștia i-au explicat că nu le iese la socoteală să se mute în Spania: în marile orașe de acasă, pe un post calificat, salariul trece de 2.000 de euro pe lună. Pentru un tânăr cu studii, diferența față de o grămadă de joburi din Spania s-a subțiat dramatic.

Nici compensația emoțională nu mai cântărește la fel de greu. David a arătat casa copilăriei, cu prăbușirea în decor. „Când aveam 6 ani, părinții mei au fost nevoiți să emigreze în Spania”, povestește el. Atunci, sărăcia era extremă. Muncă grea, sacrificii, o familie ținută pe linia de plutire de la mii de kilometri distanță.

Contrastul care nu s-a șters

Nu totul e desăvârșit, spune el. „Se simte încă faptul că e o țară ex-sovietică.” Imaginea e de puzzle: infrastructură nouă, modernă, lipită de clădiri care par pe punctul de a se dărâma. Un amestec care derutează privirea și care explică de ce unii încă preferă aeroportul.

O inimă în două locuri

Finalul filmulețului e cel care a atins cel mai tare comunitatea românească din Spania, unde sute de mii de oameni au trecut prin aceeași experiență. „Când ești imigrant, ajunge un moment în care nu mai ești complet de nicăieri”, mărturisește creatorul de conținut. A plecat copil, s-a întors adult, cu un business construit, cu colaborări cu branduri de top și drumuri prin lume. „Toate astea au fost posibile datorită sacrificiului părinților mei.”

Spune că se simte și român, și spaniol. Că obiceiurile i s-au schimbat, că viața i s-a clădit la Madrid sau prin alte orașe iberice, dar că locul de baștină nu se șterge din om. „Poți pleca în altă țară și poți construi altă viață, dar țara ta nu se va termina niciodată de plecat din tine.” Pentru cititorul din România, povestea lui nu e doar o confesiune. E oglinda unei migrații care, după două decenii, începe să curgă și în sens invers.

Sursa: La Razón