Românii, a treia comunitate străină din Ontinyent, Spania

Ontinyent, un oraș de aproape 38.000 de locuitori din comarca Vall d'Albaida, în regiunea Valencia, are o hartă demografică tot mai pestriță. Datele actualizate ale registrului local de domiciliu („padrón municipal", documentul prin care fiecare locuitor își declară reședința și care stă la baza accesului la serviciile publice) arată că 5.515 dintre vecini s-au născut în afara Spaniei. Adică 16% din populație. Între ei, 926 sunt români.

Românii ocupă locul al treilea în topul comunităților străine, după columbieni (1.332) și marocani (1.054). Împreună, cele trei grupuri fac peste 59% din totalul rezidenților născuți în străinătate. E o prezență masivă, într-un oraș care nu figurează printre marile destinații ale migrației românești din Spania, spre deosebire de Madrid, Castellón sau Coslada. Și totuși, aici, într-o zonă dominată de industria textilă și de servicii, comunitatea românească s-a prins deja de viața orașului.

Un oraș, 83 de naționalități

Statistica primăriei confirmă 83 de naționalități diferite. Dincolo de primele trei poziții apar bulgarii (520), olandezii (238) și britanicii (235). La polul opus, țări complet diferite — Angola, Grecia, Norvegia sau Camerun — sunt reprezentate de câte un singur vecin. „Un singur vecin" nu e o figură de stil. E realitatea administrativă a unui oraș care, fără migrație, ar fi mult mai mic.

Pentru cititorul din România, contextul contează. Spania rămâne principala destinație europeană a românilor plecați, cu peste 600.000 de rezidenți înregistrați oficial. Când o comunitate de aproape o mie de oameni apare într-un oraș de dimensiunea Ontinyent, ea înseamnă școli cu elevi vorbitori de română, biserici, magazine, cabinete medicale care se adaptează. Înseamnă, concret, viață de zi cu zi.

O populație care îmbătrânește

Cifrele mai spun ceva, la fel de important. Ontinyent îmbătrânește. Grupul de vârstă 50-60 de ani numără 8.787 de persoane, aproape dublu față de copiii între 0 și 10 ani, care sunt 4.661. Cel mai numeros segment din întreaga serie statistică este cel al celor care au exact 50 de ani. O singură cohortă. Restul vine în urmă, în număr mai mic.

Aici intervine un detaliu care leagă cifrele de comunitatea românească. Familiile tinere, venite din România sau din alte țări, sunt printre puținele care mai aduc copii în școli și în parcuri. Fără această contribuție demografică, prăpastia dintre bătrâni și copii s-ar adânci și mai repede. E o realitate pe care administrațiile locale din regiunea Valencia o cunosc, chiar dacă o spun rar cu voce tare.

Ce urmează

Primăria nu a anunțat, deocamdată, măsuri specifice legate de aceste date. Registrul de domiciliu rămâne instrumentul central: el decide câte locuri de școală, câte ambulatorii și câte servicii sociale primește un oraș. Pentru românii din Ontinyent, ca pentru toți ceilalți vecini, întrebarea nu e câți sunt, ci ce li se oferă înapoi.

Ontinyent nu e o excepție. E o fotografie a Spaniei de azi, un mozaic de 83 de naționalități, cu bătrâni mulți, copii puțini și o comunitate românească bine înfiptă la mijlocul acestei ecuații.

Sursa: Levante-EMV