Românii se tem că Ungaria le fură un mijlocaș de la Fradi

Marius Corbu, 24 de ani, mijlocaș la Ferencváros Budapesta, a intrat pe lista lărgită a naționalei României, dar nu a prins lotul final al selecționerului Gheorghe Hagi pentru meciurile din Liga Națiunilor (competiția UEFA care a înlocuit o parte dintre amicalele reprezentativelor), programate începând cu 25 septembrie. La Budapesta, vestea a fost citită imediat altfel: ca o portiță care se poate deschide.

Pentru că fotbalistul crescut între Secuime și Felcsút ar putea juca, într-o zi, pentru naționala ungară.

De la Secuime la Felcsút, apoi titular la Fradi

Corbu are 24 de ani și joacă mijlocaș. În actuala stagiune a strâns 15 meciuri oficiale și 3 goluri pentru Ferencváros, cea mai titrată echipă din Ungaria, unde e considerat unul dintre oamenii de bază ai formației. Nu e puțin lucru pentru un jucător format departe de marile centre.

Și-a făcut ucenicia la Academia de Fotbal din Secuime (un centru de pregătire pentru tinerii maghiari din Transilvania, cu mai multe filiale în regiune), iar apoi la Puskás Akadémia din Felcsút, unul dintre cele mai finanțate complexe de copii și juniori din Europa Centrală. A adunat 21 de selecții la Under 21 al României. La echipa mare a României, zero minute.

„Cel mai tare mă tem că din el va ieși Máriusz Korbu”

Alexandru Fieraru, director de comunicare la FC Argeș, club din Superliga română, a vorbit despre acest scenariu la emisiunea „Youth” a iAMsport. Îl cunoaște pe jucător, spune el, printr-o cunoștință comună. „Cel mai tare mă tem că din el va ieși Máriusz Korbu”, a declarat oficialul, referindu-se la varianta maghiară a numelui.

Fieraru a explicat că sportivul are bunici maghiari, dar că acasă nu se vorbea limba. Familia lui vine dintr-o zonă din județul Bacău, unde trăiesc numeroși maghiari catolici. Înainte de plecarea în Ungaria, Corbu nu știa ungurește.

— „Când ajungi în Ungaria ți se spune: «Vezi, cu cetățenia maghiară ajungi mai ușor și în Statele Unite, pentru că nu ai nevoie de viză...»” — a povestit el. La Puskás Akadémia, susține Fieraru, există sprijin pentru recrutarea jucătorilor de origine maghiară, iar cetățenia i-a fost acordată rapid. Jucătorul a învățat și limba. „Nu știu ce concurență ar avea în naționala Ungariei pe postul lui, dacă ar primi o convocare”, a adăugat el.

Aici intervine legislația maghiară: din 2010, etnicii maghiari din afara granițelor pot cere cetățenie prin procedura simplificată, fără să fie nevoie să locuiască în Ungaria. Corbu, cu origini ceangăiești, a primit pașaportul maghiar.

De ce nu poate îmbrăca încă tricoul Ungariei

Regula sportivă e însă limpede. Un jucător care a evoluat pentru selecționatele de juniori ale unei țări — în cazul lui, România — poate trece la o altă națională doar dacă dovedește cel puțin cinci ani de rezidență continuă pe teritoriul noii țări. Corbu nu are încă acest interval, iar el s-a născut în afara Ungariei, în localitatea Magyarcsügén, ca și părinții și bunicii lui. Prin urmare, deocamdată singura convocare pe care o poate accepta este cea a naționalei României.

De aici și tensiunea. Unul dintre cei mai buni jucători ai unui sezon maghiar ajunge subiect de dispută între două federații, fără să fi bifat vreun meci pentru niciuna dintre ele.

Ungaria își construiește lotul și dincolo de granițe

Budapesta nu e la prima încercare de acest tip. Naționala ungară a apelat de mai multe ori la fotbaliști crescuți în afara țării, iar federația urmărește constant tinerii din regiunile cu populație maghiară. E o politică veche, legată de programul de cetățenie lansat în 2010, prin care sute de mii de persoane din Ucraina, Serbia, România sau Slovacia au primit pașaport ungar. Fotbalul e doar o față a acestui mecanism.

Pentru comunitatea românească din Ungaria — câteva zeci de mii de oameni, concentrați mai ales în jurul localității Gyula, lângă granița cu județul Bihor, unde funcționează și un liceu cu predare în limba română — dezbaterea despre Corbu nu schimbă mare lucru. Aici povestea e citită mai degrabă ca o chestiune de fotbal decât ca una identitară.

Rămâne un detaliu administrativ, în fond: o listă lărgită pe care un nume lipsește. Dar în fotbalul mic al Europei Centrale, unde naționala se confundă uneori cu politica identitară, un astfel de detaliu se poate transforma, peste câțiva ani, într-un gol care doare la București. Și într-o sărbătoare la Budapesta.

Sursa: Csakfoci