Franța: româncă expulzată, tribunalul din Pau îi respinge recursul

Tribunalul administrativ din Pau a respins contestația unei cetățene române împotriva ordinului de părăsire a teritoriului francez, emis în ianuarie de prefectul departamentului Hautes-Pyrénées. Decizia a fost făcută publică joi, 22 octombrie 2026. Judecătorii au dat câștig de cauză administrației pe fiecare capăt de cerere.

Povestea începe pe 14 ianuarie 2026, când brigada de jandarmi din Trie-sur-Baïse, un sat din sud-vestul Franței, a oprit-o pe doamna D. A doua zi, prefectul — reprezentantul statului în departament, omologul funcțional al unui prefect de județ — a semnat împotriva ei o OQTF fără termen de plecare voluntară (obligation de quitter le territoire français, actul prin care un străin este obligat să părăsească țara), a fixat statul de destinație și a adăugat o interdicție de circulație pe teritoriul francez pentru trei ani.

Reclamanta a contestat totul la tribunalul administrativ din Pau, instanța de contencios administrativ care judecă deciziile prefecților privind șederea străinilor. Cererea, depusă pe 17 februarie 2026, cerea anularea măsurilor, eliberarea unui titlu de ședere sau, în lipsă, o reexaminare a situației. Atașa și un capăt de cerere de 3.000 de euro, cheltuieli de judecată.

Semnalări de furt agravat, fără condamnare definitivă

Apărarea a mers pe două linii. Doamna D. a susținut că nu a fost condamnată pentru faptele reproșate și că comportamentul ei nu reprezintă o amenințare la ordinea publică. Prefectura a adus însă în dosar semnalări privind furturi agravate prin două circumstanțe, comise în 2024 și 2025 și reiterate în 2026. Aceste elemente au stat la baza reținerii ei pentru 24 de ore, în garde à vue, pe 14 ianuarie.

Judecătorii au reținut un principiu pe care dreptul francez îl aplică strict cetățenilor Uniunii Europene: îndepărtarea unui european trebuie să se bazeze pe un comportament personal care constituie o amenințare reală, actuală și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Instanța a admis că prefectul poate ține cont de asemenea fapte sau semnalări chiar și în lipsa unor urmăririi penale sau a unei condamnări definitive, fără a încălca prezumția de nevinovăție. Concluzia: nicio eroare de drept, nicio eroare de apreciere.

Argumentul cetățeanului european, respins punct cu punct

Al doilea pilon al apărării s-a prăbușit la fel de repede. Ca cetățean UE, reclamanta invoca dreptul de ședere permanentă în Franța, care ar fi blocat orice ordin de plecare. Tribunalul a reamintit condiția: cinci ani de rezidență legală și neîntreruptă înainte de decizie. Or, femeia nu a dovedit nici data, nici condițiile intrării pe teritoriul francez — potrivit propriilor declarații, ar fi ajuns în 2021. Nici cei cinci ani de ședere legală nu au fost probați. Dosarul arăta doar o activitate profesională reziduală în 2022 și 2024.

Doi copii înscriși la școală în Franța, un tată care lucrează în Spania

Ultima carte jucată a fost viața de familie. Cei doi copii ai săi, de cetățenie spaniolă, merg la școală în Franța, iar ea a invocat și legăturile cu tatăl copiilor, care lucrează în Spania. Magistrații au cântărit aceste elemente, dar au considerat că nu s-a demonstrat o viață privată și familială suficient de consolidată încât expulzarea să devină disproporționată. Au fost înlăturate și argumentele legate de Convenția internațională a drepturilor copilului și de dreptul la viața de familie garantat de Convenția europeană a drepturilor omului.

Assignation à résidence la Tarbes

Între timp, situația ei administrativă s-a complicat. Prefectura a informat instanța că, printr-un alt act din 3 septembrie 2026, notificat pe 25 septembrie, femeia a fost plasată în assignation à résidence la domiciliul ei din Tarbes, pentru 45 de zile — o măsură franceză mai blândă decât reținerea, prin care persoana este obligată să rămână la o adresă fixă și să se prezinte periodic la poliție. Informația apare în dosarul analizat de judecători.

Hotărârea din 22 octombrie 2026 închide, pentru moment, un dosar de ședere devenit dosar de expulzare. Pentru românii stabiliți în Franța, comunitate de câteva sute de mii de persoane, activă în construcții, servicii și îngrijire, cazul ridică o întrebare practică: ce dovadă de rezidență legală continuă are fiecare la îndemână? Fără contracte de muncă, chitanțe de chirie sau fișe de salariu pe cinci ani, statutul de cetățean european nu oprește singur un ordin de părăsire a teritoriului.

Sursa: La Semaine des Pyrénées