Românii din Franța: muncă grea, dar votul ignorat

130.000 de persoane de naționalitate română trăiesc în Franța. Cifra apare într-un studiu semnat de trei cercetători francezi — Thibault Courcelle, geograf la Albi, David Gouard, politolog la Toulouse, și Samuel Delepine, geograf la Angers, în cadrul Laboratorului SMS — și spune puțin despre ce se întâmplă pe teren. Un lucru e limpede de la început: analiza nu vorbește despre medicii români din marile orașe, ci despre clasele populare venite la muncă.

Lacaune, orășelul care trăiește din carne și din români

Studiul de caz se numește Lacaune. 2.500 de locuitori, în departamentul Tarn, la peste două ore de mers cu mașina de la Toulouse și Montpellier, într-o zonă de munte. În anii 1980-1990 erau 3.300 de locuitori. Scăderea a continuat până când migrația românească de la finalul anilor 2000 a inversat balanța: soldul natural rămâne negativ, dar cel migratoriu e pozitiv.

Motivul e industria agroalimentară — abatoarele și sărarea cărnii, favorizate de altitudine și umezeală. Ofertă: 1.600 de locuri de muncă pentru 2.500 de locuitori. Aici lucrează între 400 și 800 de români, recrutați prin agenții de intérim (muncă temporară, fără contract stabil) pentru că angajatorii nu găsesc localnici dispuși. Condițiile sunt grele, locuințele degradate, iar precaritatea se prelungește ani la rând, fără ca intérimul să se transforme în CDI (contract pe durată nedeterminată). Efectele apar și asupra sănătății. Toate acestea contează mai mult decât buletinul de vot.

Un drept european folosit pe jumătate

Românii din Franța pot vota la alegerile municipale și europene, un drept obținut de cetățenii UE prin tratatul de la Maastricht. În practică, aproape nu o fac. Sunt, alături de bulgari, cei mai puțin înscriși pe listele electorale dintre străinii din Franța. David Gouard explică prin compoziția socială: oameni tineri, din medii populare, sosiți de mai puțin de douăzeci de ani, în general în orașe mari. Polonezii, mai bogați, votează și ei foarte puțin.

La asta se adaugă ceva adus de acasă. Imaginea politicii românești — corupție, individualism — se transpune asupra Franței. Votul li se pare inutil. Mihaela, o româncă de vreo treizeci de ani, spune sec: „Nu ne interesează. Ne uităm la altceva la televizor.” Iar despre România, grupul e la fel de tranșant: „Nu nici acolo. E un dezastru.”

„Francezii nu fac munca grea”

Neîncrederea în instituții are și o parte concretă. Cercetătorii au stat de vorbă, în decembrie 2023, cu o aleasă locală care îi ajută pe români cu actele, cu un agent de la Pôle Emploi (agenția franceză pentru ocuparea forței de muncă) și cu angajați români. Nicolae, 65 de ani, locuiește la fiul său. „Munca nu e grea pentru francezi. E grea pentru români. Există rasism”, spune el. Mihaela completează: „Muncim mult, dar nu obținem niciodată un CDI. Francezii vin și în trei luni au contract pe durată nedeterminată.”

Ion, sosit în 2010, urmat de soție în 2016, are o poveste mai lungă. Primarul i-ar fi plăcut pe români până când aceștia l-au votat, apoi cererile mărunte — un trotuar, un gard, panouri solare — au rămas fără răspuns. Autorizația pentru gard ar fi fost refuzată pe motiv de plan local d'urbanisme (documentul care reglementează construcțiile în comună). „Am pierdut 3.000 de euro”, rezumă el. Încrederea merge totuși către o singură persoană, adjuncta responsabilă cu afacerile sociale, nu către instituții.

Un detaliu de nuanță: aproximativ 10% dintre migranții români din Franța sunt de etnie romă, iar o parte trăiesc în tabere improvizate în jurul marilor metropole, precum Paris sau Nantes. Nu toți românii sunt romi și nu toți romii sunt români, subliniază autorii.

Drumul înapoi și extrema dreaptă

Cetățenia europeană e trăită, ca libertate de circulație și acces la piață a muncii. Franța a ridicat abia în 2014 restricțiile la angajare pentru români, în timp ce Spania și Italia deschiseseră piața din 2007 — de aici și numerele mici de aici față de un milion în Italia sau 300.000 în Spania. Mulți se gândesc la întoarcere, mai ales tinerii născuți în Franța. Iar dacă ar vota în România, cercetătorii notează că s-ar îndrepta mai degrabă spre extrema dreaptă, pe fondul nemulțumirii față de corupție.

Sursa: Les Clionautes