Românii din sudul Franței, prezenți la forumul asociațiilor

Un sat din Gard și-a deschis standurile pentru toată lumea

Sâmbătă, 5 septembrie, o comună din departamentul Gard (regiunea Occitanie, sudul Franței) și-a etalat bogăția vieții asociative, scrie Midi Libre. În foyer-ul comunal — căminul sătesc, o sală administrată de primărie și pusă la dispoziția locuitorilor — asociațiile și-au aranjat standurile cu fotografii, afișe, filmulețe, obiecte și creații proprii. Publicul a descoperit activități dintre cele mai variate: sport, timp liber, exprimare artistică, mediu și sănătate. Un tablou familiar pentru orice comună franceză. Cu un colț care ieșea din rând.

O rasă neagră printre standuri

Asociația cultuală ortodoxă din Nîmes, parte din rețeaua de parohii și asociații românești afiliate Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, a atras privirile prin reprezentantul ei: preotul Jean Cretu, îmbrăcat în lunga rasă neagră. „Am fost primiți cu multă căldură în comună”, subliniază el, în timp ce vizitatorii se opresc curioși la stand. În comună, asociația este reprezentată de Camélia Loredana Nicodin. Pentru românii din Franța — o comunitate dispersată, dar tot mai vizibilă în regiunea pariziană, la Lyon și pe litoralul mediteranean — astfel de momente nu sunt spectacol, ci dovada că sunt văzuți și acceptați.

Copiii învață româna, o dată pe lună

O dată pe lună, asociația primește o sală a căminului comunal. Aici le propune copiilor activități ludice de sărbătorile patronale (fête patronale — sărbătoarea anuală a localității, cu rădăcini religioase), dar și exerciții de ortografie, istorie, geografie și limbi, cu comparații între franceză și română. Sesiunile nu sunt catehism în sens strict. Sunt ateliere între joc și învățat, iar pragul nu e condiționat de apartenența religioasă: asociația se declară deschisă tuturor. Scopul rămâne simplu — să facă România cunoscută, cu cultura, patrimoniul și tradițiile ei. Pentru un copil născut în Franța, comparația dintre cele două limbi este exact puntea de care are nevoie ca să nu piardă româna.

Ce înseamnă, de fapt, o sală primită de la primărie

În Franța, asociațiile non-profit se înființează pe baza legii din 1901 (loi 1901, cadrul juridic care le dă personalitate și le permite să solicite spații și subvenții de la primărie). O sală acordată lunar nu costă nimic autoritățile franceze, dar cântărește mult simbolic: e recunoașterea că asociația există și că locuitorii au nevoie de ea. La București, lucrurile stau altfel. Programe precum cele finanțate prin Institutul Limbii Române susțin cursuri de limbă și cultură românească în afara granițelor, însă în multe localități tot parohiile și asociațiile duc greul. Aici, într-un sat din Gard, românii nu așteaptă un proiect național: s-au organizat singuri.

Nimic spectaculos. Un stand, câteva materiale, o sală împrumutată. Dar de astfel de gesturi mici se leagă, de fapt, integrarea unei comunități.

Sursa: Midi Libre