China şi Statele Unite: două mondializări la orizont?
Un război mediatic se desfăşoară pe plan internaţional în jurul „Noilor drumuri ale mătăsii”, proiect gigantic promovat de China. Autorităţile de la Pekin încearcă să demonstreze că investiţiile sale sunt transparente, durabile, şi marcate de preocupări ecologice. Diplomaţii care critică proiectul evocă „capcana chineză a datoriei”.
La sfîrşitul săptămînii trecute China a găzduit un nou summit, al doilea de acest gen, destinat să atragă în jurul ei cît mai multe ţări pentru construirea „noilor drumuri ale mătăsii”. Preşedintele chinez Xi Jinping a promis transparenţă maximă, toleranţă zero faţă de corupţi, a reamintit că o mie de miliarde de dolari vor fi investiţi în infrastructuri terestre şi maritime în Asia, Africa şi Europa.
Unele ţări, printre care India, Statele Unite, Marea Britanie, Germania sau Franţa rămîn însă circumspecte sau critică în mod sever strategia chineză, amintind ceea ce s-a întîmplat cu un proiect în Sri-Lanka. Cotidianul Libération aminteşte detaliile într-un dosar publicat sîmbăta trecută. Autorităţile de la Colombo s-au îndatorat în contextul unui proiect portuar cu chinezii, iar aceştia din urmă, în 2017, au anulat datoria dar au preluat pentru 99 de ani controlul portului Hambantota.
„Capcana chineză a datoriei” funcţionează deci în felul următor: chinezii acordă împrumuturi iar ulterior, pentru ştergerea datoriei, preiau controlul unor infrastructuri importante.
Preşedintele Xi Jinping a precizat însă că expresia „noile drumuri ale mătăsii” nu se referă doar la reţelele de transport şi de telecomunicaţii construite de China, şi înseamnă un nou tip de relaţii internaţionale. În ultimii zece ani China promovează o „diplomaţie a forumurilor” şi a întîlnirilor multilaterale, spun comentatorii avizaţi. Ea doreşte să transforme şi acest Summit al „noilor drumuri ale mătăsii” într-o reuniune internaţională comparabilă cu cele ale grupurilor G7, G20, BRICS, şi aşa mai departe. Scopul chinezilor ar fi, printre altele, acela de a-şi mări influenţa asupra instituţiilor internaţionale.
În Europa însă ţări precum Ungaria, Grecia, Cehia, România şi, mai recent, Italia, sunt mai puţin vigilente faţă de China şi faţă de acordurile pe care le propune.
Este greu de crezut că Statele Unite şi ţările occidentale vor accepta nişte norme internaţionale impuse de o ţară care, în ciuda forţei sale economice, rămîne o economie planificată şi controlată de stat, şi în care preşedintele s-a „aranjat” ca să rămînă la putere pe toată durata vieţii sale.
Există însă şi posibilitatea ca în viitor, în contextul rivalităţilor dintre China şi Statele Unite, să asistăm la structurarea a două forme de mondializare, fiecare cu normele sale, cu reuniunile sale, cu acordurile sale vamale, cu relaţiile sale între instituţii şi partide, arată în cotidianul Libération o specialistă în China, Alice Ekman. Citeşte întreaga ştire:https://www.rfi.ro/special-paris-111117-china-si-statele-unite-doua-mondializari-la-orizont